Ziua de 4 martie a devenit marcantă începând cu 1977, zi care a rămas în memoria multor oameni. Au trecut 48 de ani de la marele cutremur cu o magnitudine de 7,4 Mw și 94 km adâncime care a zguduit întreaga țară și regiunile învecinate, producând cele mai mari pierderi din istoria României. Pentru a marca acestă zi, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului a organizat Turul ghidat “Bucureștii și Cutremurele”, un eveniment care a rememorat tragedia acelei zile de martie.
Cercetătorii de la INCDFP lansează un nou produs cartografic, harta cutremurelor din România și împrejurimi, în perioada 1400 – 2024. Această hartă detaliată prezintă principalele sisteme de falii, hazardul și riscul seismic sau principalele cutremure din ultimele secole și efectele acestora, oferind o imagine cuprinzătoare a activității seismice din țară, putând fi descărcată de pe site-ul institutului.
Bucureștiul a fost cel mai afectat oraș. 1.424 de persoane au decedat în urma prăbușirii a 32 de clădiri construite în perioada interbelică, acestea fiind deja afectate de cutremurul din 1940. Cutremurul din 1977 a reprezentat un punct de cotitură în ceea ce privește conștientizarea riscului seismic în România. În urma acestui eveniment, codurile de proiectare seismică au fost revizuite și adaptate la specificul cutremurelor din Vrancea, devenind din ce în ce mai stricte și mai avansate.
Cutremurele nu pot fi prezise, cel puțin deocamdată, ele sunt imprevizibile, o amenințare constantă și cu potențial devastator. Un seism puternic se poate produce oricând, însă este important să învățăm din lecțiile trecutului. O înțelegere mai bună a acestor fenomene, asigurarea siguranței clădirilor, modul în care trebuie să ne comportăm înainte, în timpul și după cutremur sunt esențiale pentru a putea face față unor situatii de urgență, de a fi mai pregătiți și mai rezilienți în fața unui cutremur major.