Un lucru este cert – în numele combaterii primejdiei terorismului internaţional, serviciilor secrete nu le este îngăduit să devină un scop în sine, este opinia unui editorialist al cotidianului german Frankfurter Allgemeine Zeitung. Realitatea, însă, pare să-l contrazică. Controversele iscate de scandalul spionajului american comis de Agenţia Naţională de Securitate NSA continuă, cu ecouri inclusiv pe plaiuri mioritice.
Sensibilităţi scuzabile
Sensibilitatea faţă de acţiunile de supraveghere variază de la un stat la celălalt şi în funcţie de istoria naţională, considera un alt jurnalist, de la Deutsche Welle. Foarte adevărat, cu atât mai mult cu cât vorbim despre Germania, care a cunoscut în modul cel mai brutal vicisitudinile istoriei. Despre România ce să mai vorbim? Anii dictaturii comuniste au reuşit să convingă aproape fiecare român, indiferent de vârstă şi de pregătire, că este urmărit de Securitate.
Orice controversă despre interceptări telefonice cu sau fără mandat, urmărire a utilizării Internetului sau înregistrare video a deplasărilor şi acţiunilor noastre capată, în acest context, dimensiuni sporite şi stârneşte automat temeri.
Propunerea
Declaraţiile deputatului PDS Sebastian Ghiţă, potrivit cărora doreşte să depună o iniţiativă legislativă care să permită posibilitatea interceptării cartelelor telefonice preplătite de către serviciile secrete a stârnit un val de reacţii. Deputatul şi-a argumentat iniţiativa prin necesitatea combaterii terorismului.
Membru în Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI, dar şi investitor în presă, domnul Ghiţă militează pentru implementarea unui program de tipul Prism în ţara noastră, care să permită supravegherea comunicaţiilor pe Internet, în cazul suspiciunilor de terorism sau a infracţiunilor economice grave. El a argumentat că de multe ori se invocă protejarea vieţii private, “dar se doreşte a se apăra libertatea la infracţiune”.