Iepuraşul este un simbol al Paştelui în foarte multe ţări ale lumii. Lui i se adăugă şi tradiţia căutatului de ouă în iarbă, care are succes şi la noi. Dar care este istoria acestor obiceiuri? Iată ce am reuşit să aflăm.
Alături de ouăle vopsite în culori vii – iepuraşii – au devenit un simbol tipic sărbătorii Paştelui. Îi găsim în târguri şi în magazine – în toate formele şi mărimile. Din ciocolată, alteori înveliţi în poleială şi uneori chiar vii. Dar cum de ne-am pomenit cu ei?
Şi mai există o întrebare: ce legătură au ouăle de Paşte cu iepuraşul? Împreună au fost menţionate pentru prima dată acum peste 300 de ani, într-o lucrare a medicului şi botanistului Georg Franck von Franckenau.
Ioan Hosu, sociolog UBB Cluj-Napoca: “Sunt elemente precreştine, asociate cu fertilitatea, cu venirea primăverii, cu revenirea la viaţă, cu învierea. Ouăle reprezentau ba un premiu pentru cele 50 de zile de post, ba în spaţiul german, un mecanism în care proprietarii de terenuri acordau garanţii. Transilvania a avut şi are încă conexiuni directe cu spaţiul german şi cred că această legătură cu spaţiul german a facilitat transmiterea acestor elemente din spațiul cultural germanic, spre Transilvania şi ulterior spre alte regiuni din România..”
În ultima perioadă s-a răspândit şi obiceiul ca iepuraşul să ascundă ouă iar copiii să le vâneze în Duminica Paştelui.
Emeșe Apai, antropolog: “Este un obicei preluat din etnografia copiiilor, pentru că era un fel de a integra copii în aşteptarea acesteI sărbători. Obiceiul este ca în dimineața de Paşte copiii să iasă în spaţiul verde, în curte, în grădină, în livadă şi să caute ouăle pe care ierpurasul le-a lăsat pentru ei.”
Indiferent de care îi sunt originile un lucru este sigur: Iepuraşul de Paşte va continua să aducă bucurie copiilor în fiecare duminică de Paşte. Cadourile lui din ciocolată sunt delicioase.