Sursa: Profimedia
Când amânăm tot și rămânem fără baterii, ne punem repede eticheta: suntem leneși. S-a inventat şi un termen pretenţios pentru asta: procrastinare. În realitate însă, e mult mai mult. Trăim în vremurile în care trebuie să stăm „în priză” non-stop. Să fim ocupați și ultra-productivi. Am ajuns să glorificăm epuizarea și să o vedem ca pe o dovadă supremă a succesului. Dar nu merită să facem acest efort supraomenesc. Au fost destule cazuri fatale. Și uite așa, ajungem direct în pragul anxietății sau al depresiei.
Fiecare dintre noi cunoaște cel puțin o persoană care amână lucrurile și lasă pe mâine ce ar putea face astăzi. Poate fi un coleg, un prieten, cineva din familie sau chiar noi înșine.
Tânăr: Nu am avut chef de unele chestii şi aşa s-a ajuns la: „ești un leneş!”
Reporter: Cine ţi-a zis?
Tânăr: Prietenii, mama.
Alţii în schimb, se simt vinovaţi oricând se odihnesc.
Reporter: Te-ai simțit vreodată vinovat că ai stat?
Tânăr:Da, mi s-a întâmplat de câteva ori.
Vinovăția nu apare întâmplător. Încă din copilărie învățăm că lenea este un lucru rău. Până şi tradiția creștină o consideră păcat capital, iar proverbele populare româneşti condamnă lipsa de hărnicie.
„Lenea e soră bună cu sărăcia.„, spune o femeie.
Toate acestea sunt, de fapt, moşteniri dintr-o lume în care fiecare zi era un test de supravieţuire.
„Lenea este o etichetă socială.„, spune Dan Petre, sociolog.
„Suntem învăţaţi să muncim, suntem în competiţie de când suntem mici.„, spune Ana-Maria.
Cu alte cuvinte, cu cât avem agenda mai plină, cu atât simțim că suntem mai utili și mai importanți. Un om mereu ocupat este văzut ca fiind ambițios și implicat, în timp ce unul mai relaxat, este văzut ca fiind ignorant sau superficial. De fapt, în spatele lipsei de chef, uneori, se ascunde nevoia de odihnă, iar o pauză la timpul ei ne poate salva chiar şi de la burnout.
„Câteodată trebuie să iţi dai voie să fii leneş.„, spune o persoană.
Când starea de lene persistă, poate ascunde o problemă de sănătate mintală.
„Dacă vorbim de lipsa chefului poate fi o situație, dar dacă vorbim de lipsa de energie, neputinţa de a ne mobiliza, vorbim de un episod depresiv.„, explică medicul psihiatru Vlad Aricescu.
„Depresia a devenit principala cauză de dizabilitate în rândul populaţiei la nivel global. Tinerii până la vârsta de 24 de ani ajung să treacă în proporţie de 20% prin cel puțin un episod depresiv major.”, adaugă Vlad Aricescu.
Aşadar, înainte să ne judecăm pe noi sau pe cei din jur ar fi mai bine să ne punem întrebare dacă este chiar lipsa de voinţă sau se ascunde altceva în spatele acestui comportament.