De Paşti, la Peştera Sfântului Andrei preoţii şi călugării se vor ruga “să ne ia Dumnezeu boala”, vor ciocni ouă, dar, ca de obicei, nu vor pune carne pe masă. Starea de urgenţă a transformat Peştera Sfântului Andrei în ceea ce era la început: un loc unde puteai vorbi cu Dumnezeu şi sfinţii Lui fără să fii întrerupt de zgomotul de fond al lumii.
Părintele Ierotei le duce, totuşi, dorul oamenilor la slujbele zilnice.
După ani şi ani de conversaţii cu Cel de Sus, se poate întâmpla să nu mai apară nimic nou de spus, cu excepţia unor consideraţii despre vreme. Aşa că bătrânul călugăr se bucură să aibă oameni în faţă, fie ei şi oameni străini, să le povestească şi lor despre istoria locului. La câţiva kilometri depărtare, e un sat, Ion Corvin, fost Cuzgun. Urci cu maşina un drum şerpuit printre dealuri cu păduri şi dai de poiana largă, în capătul căreia se zăresc un platou pietruit, chiliile şi faţada de piatră a intrării în peşteră.
“Apoi va veni o boală care se va întinde” Pandemia stă scrisă în textele sfinte. Părintele îşi aminteşte că l-a auzit în copilărie pe un preot, citind şi interpretând din epistole despre cum va fi viitorul: “Va veni un partid care va conduce ţara timp de 50 de ani şi toţi vor lucra împreună. Apoi va veni o libertate mare, se vor deschide graniţele. Şi îmi amintesc că bătrânii se mirau: cum să treacă oamenii aşa, dintr-o ţară în alta? Şi uite că aşa s-a întâmplat. După care va veni o boală care se va întinde pe tot globul. Şi va dura un an, doi ani, trei ani. Dar va trece şi asta. După care va veni altceva”.
Citeşte întreaga ştire: Povețele bătrânului călugăr Ierotei de la cel dintâi așezământ creștin din România, Peștera Sfântului Andrei. “Totul e rânduit de la Dumnezeu, și boala, și vindecarea”