Şcoala, părinţii şi societatea par, în multe situaţii, inadecvate pentru tinerele generaţii de copii, elevi şi studenţi din ziua de astăzi. Generaţia Z, copiii născuţi între 1997 şi 2012, sunt urmaşii milenialilor, care s-au născut între 1981 – 1996. Nativi digital, citesc mai puţine cărţi decât părinţii lor, au un nivel de atenţie extrem de scurt şi asta stârneşte îngrijorarea tuturor. Ei urmează generaţiei milenialilor, care au fost primii şi singurii adulţi caracterizaţi în Collins English Dictionary’s, încă din 2016, ca fiind „generaţia fulg de nea” – „snowflake generation”. Caracteristica principală este că sunt mai puţin rezistenţi la realitate atunci când sunt decuplaţi din digital şi mai înclinaţi spre a fi ofensaţi şi supăraţi decât oricare altă generaţie. O caracteristică însă există constant pe linia copiilor născuţi după anii 1990, cu precădere în România: părinţii s-au preocupat mai mult de confortul lor ca niciodată. De aceea, „Ziarul de Iaşi” a vorbit cu psihologi, profesori şi specialişti în educaţie pentru a răspunde la mai multe întrebări: sunt mai cocoloşiţi copiii de astăzi faţă de generaţia părinţilor acestora? Este un lucru mai bun sau mai rău? Care e responsabilitatea şcolii în acest caz şi cum ne putem adapta?
Psiholog Monica Ciolan: „Într-adevăr, generaţiile actuale sunt mai cocoloşite, aleg calea mai uşoară”
Părinţii multora dintre copiii şi tinerii adulţi de astăzi au avut studenţia în ultimii ani din comunism, o perioadă cu multe dificultăţi pentru familii. Aşteptările şi bucuriile în copilărie erau altele, iar tinerii erau mult mai dispuşi să accepte compromisuri. De exemplu, studenţii care veneau să studieze la universităţile din Iaşi începeau să îşi amenajeze camerele de cămin aproape de la zero în unele cazuri. Dădeau cu var, schimbau ferestre crăpate, întăreau paturile şi dulapurile existente, iar iarna se încălzeau de multe ori cu reşouri improvizate.
Monica Ciolan, psiholog la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi (UMF), spune că a remarcat, treptat, că generaţiile actuale de studenţi care îi calcă pragul cabinetului au aşteptări ca lucrurile să fie din ce în ce mai simple.
„Chiar aveam sesiuni de consiliere profesionale cu studenţi de medicină din anul VI, discutam despre ce ar vrea să îşi aleagă, ca specializare. Toţi spuneau că vor să lucreze undeva unde nu este un mediu profesional cu stres. Bun, dar eşti medic, iar apoi vine şi plăcerea de a lucra. Ei aleg pragmatic nişte opţiuni şi nu dublează cu ce le-ar plăcea să facă, chiar dacă e mai greu decât varianta comodă şi uşoară. Au aceste aşteptări pentru că au resurse mai facile la îndemână şi aş spune că, da, într-adevăr, generaţiile actuale sunt mai cocoloşite”, a declarat psihologul Monica Ciolan.
Aceasta a mai remarcat în rândul studenţilor şi faptul că a scăzut atenţia la detalii şi argumentează că părinţii de astăzi trebuie să îi îndrepte pe copii, de la vârste destul de mici, spre activităţi care să le crească capacitatea de atenţie, concentrare şi răbdare.
„Am mulţi părinţi care vin şi la cabinetul meu privat şi spun că au copii care nu mai au răbdare mai mult de 10-15 minute. Creierul e bombardat de stimuli doar «scrollând». Noi, adulţii, ne minţim că urmărim doar lucruri utile, de care avem nevoie, dar e acelaşi proces: creierul vede o bucată de articol, de melodie, nu rămânem concentraţi şi focusaţi”, a mai spus medicul.
Adolescenţii de astăzi devin adulţi la 24 de ani
Dar, în final, este mai bine sau mai rău că generaţiile tinere de astăzi sunt mai cocoloşite? Psihologul Monica Ciolan spune că nu toate lucrurile sunt negative. Tinerii evoluează şi ard etape mai uşor, au acces la mai multe informaţii, sunt mai deschişi către schimbări şi către experienţe noi, pot căpăta încredere mai uşor în abilităţile lor. Însă este nesănătoasă dependenţa de resursele externe, crede specialistul.
„Este ca atunci când se strică semaforul şi şoferii nu mai ştiu indicatoarele şi cui să dea prioritate. E un haos total. Cam aşa sunt şi ei: dacă le luăm resursele, accesul la tehnologie, internetul, nu mai ştiu ce să facă cu timpul. Marea lor majoritate se plictiseşte foarte uşor, pentru că având o largă paletă de opţiuni şi neconcentrându-şi atenţia pe câteva lucruri, ei trec de la un hobby la altul şi rămân epuizaţi, nu mai ştiu ce să facă. Dacă ar fi să pun în balanţă… mai degrabă e disfuncţională povestea aceasta decât să fie sănătoasă”, a precizat Monica Ciolan.
Aceasta a exemplificat că în SUA, spre exemplu, sunt studii realizate pe tinerii adulţi de astăzi care demonstrează că vârsta adolescenţei s-a prelungit până spre 24 de ani. S-a trecut de la o societate în care tinerii se mutau de la 16 ani din casa părintească, aveau joburi fiindcă voiau să fie pe picioarele lor, spre una în care aceştia stau foarte mult cu părinţii, se pierd în tehnologie şi nu se preocupă să fie independenţi financiari.
Specialistul spune că este o problemă care se accentuează, pe care nu o întâlnea atât de des când a intrat pentru prima dată în profesie. Copiii care nu se mai joacă „în spatele blocului” au o reţea internaţională de prieteni virtuali, îşi dezvoltă cunoştinţele de limbi străine, cele multiculturale, de utilizare a tehnologiei. În acelaşi timp sunt afectaţi puternic în ceea ce priveşte alimentaţia, cu episoade de anorexie, sunt nehotărâţi, lipsiţi de voinţă, cu o anxietate socială din ce în ce mai ridicată.
„Dar noi, când eram copii, oricât de timizi am fi fost, interacţionând direct cu alţii reuşeam să ne împrietenim, ne jucam cu ce găseam şi mergeam mai departe”, a conchis psihologul.
Mircea Miclea, fost ministru al Educaţiei: „în digital, ai nevoie doar de un avatar ca să scrii ce delir vrei tu”
Mircea Miclea, fost ministru al Educaţiei, profesor universitar al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde conduce şi Centrul de Psihologie COGNITROM, a explicat pentru „Ziarul de Iaşi” că nu doar copiii din România sunt mai cocoloşiţi, ci este un fenomen „extrem de răspândit”. Profesorul îl ataşează în special ţărilor bogate din Europa de Vest şi îi numeşte pe aceşti copii ca făcând parte din generaţia „snowflakes”.
„Sunt generaţia care a trăit destul de multă vreme într-un mediu digital, nu unul real. Dacă voiaţi să vă jucaţi în copilărie, vă îmbrăcaţi, vă încălţaţi, stăteaţi în frig; acum poţi să stai să te joci în pijama în pat. Sunt copiii care au stat vreme îndelungată în lumi mai prietenoase, mai puţin aspre, decât lumea reală”, a explicat prof.dr. Mircea Miclea.
Acesta spune că generaţia acestor copii şi tineri are mai multe caracteristici legate de acest mediu digital pe care, practic, s-a construit. Una dintre cele mai mari probleme ţine de interacţiunile care sunt create în acest mediu, care nu sunt directe, faţă în faţă, unde ar putea fi mai cenzurate, în care contează şi privirea, şi gesturile.
„Comunicarea mediată de tehnologie este mult mai redusă. Ai nevoie de un avatar ca să scrii ce delir vrei tu, iar comunicarea lor este nu este atât de supusă cenzurii din partea egoului celuilalt. Apoi, majoritatea interacţiunilor sunt cu colegi de aceeaşi generaţie, iar asta încetineşte dezvoltarea. Înainte, când terminai liceul, majoritatea persoanelor intrau direct într-o zonă a muncii, iar interacţiunile erau cu cei mai în vârstă şi acesta era o accelerare în maturizare”, a adăugat prof.dr. Mircea Miclea.
Dependenţa de tehnologie duce la depresie şi anxietate atunci când loveşte realitatea
În literatura de specialitate, spune expertul, comportamentul acesta de dezvoltare mai greoaie se numeşte „emerging adulthood”, o zonă de trecere dinspre adolescenţă spre vârsta adultă, care este mai protejată din cauza atitudinii părinţilor şi a mediului în care au trăit aceşti copii. Viitorul nu este neapărat negru, spune profesorul: aceşti copii îşi vor crea lumea după chipul şi asemănarea lor, tot mai digitalizată, în care vor predomina mediile digitale. Dar sunt unele aspecte care au ţinut de dezvoltarea personală dintotdeauna şi care, împinse în zona digitală, nu se vor putea dezvolta şi vor da naştere la persoane din ce în ce mai inadecvate, care vor cădea în depresie şi vor fi dominate de anxietate.
„Lumea reală rămâne cea mai importantă şi trebuie să te adaptezi la ea. Leadershipul nu se dezvoltă prin interacţiunea cu interfeţe, ci cu oameni reali. Rezolvarea de conflicte şi negocierea, la fel, au loc în lumea reală. Încă suntem la momentul în care resursele din lumea reală sunt cele care contează cel mai mult, nu elixirurile, punctele şi like-urile sau ce alte recompense există în mediul digital. Adaptarea la lumea reală este esenţială”, a punctat prof.dr. Mircea Miclea.
Acesta spune că ne aflăm deja într-o lume puternic transformată şi oferă ca exemplu faptul că incidenţa depresiei a scăzut de la 27 de ani, în medie, la 17 ani. Pune această schimbare chiar pe lipsa de adaptare invocată la lumea reală.
„Am citit într-un număr din «The Economist»: această generaţie care e ultra-centrată pe sine seamănă foarte mult din punct de vedere al comportamentului cu generaţiile oamenilor bogaţi din alte perioade. Cred că remarca este corectă”.
Neculai Seghedin, prorector Politehnică: „nostalgia faţă de vremurile şi şcoala de altădată este periculoasă”
Unde se integrează şcoala în această schimbare completă a generaţiilor de tineri, împinsă de petrecerea de mai mult timp în mediul digital? Prof.dr. Neculai Eugen Seghedin, prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi (TUIASI), spune că nostalgia faţă de „vremurile şi şcoala de altădată” este periculoasă, iar grija părinţilor faţă de copii nu s-a modificat, doar s-a adaptat vremurilor.
„Erau copiii trimişi la cules struguri cu normă pe zi, unii spun că era frumos, alţii că vorbim de copii exploataţi. Oamenii au percepţii diferite. Dar nu diferă, indiferent de societate, sentimentul de protecţie al părinţilor. Înainte era faţă de o societate ostilă, o lume în care trebuia să te comporţi într-un fel în casă şi alt fel afară, când copiii trebuiau să fie duplicitari şi nu puteau spune ce gândeau afară sau la şcoală. Acum, protecţia se manifestă asupra unor pericole care vin dinspre societate, fel şi fel de tentaţii, care pot să devieze copiii”, a explicat prof.dr. Neculai Seghedin.
Acesta consideră că relaţia dintre şcoală şi elevi, dar şi studenţi, era mult mai rigidă în trecut fiindcă normele erau foarte ferme. Profesorul spune că este greu să explici acum unui student că puteai, pe vremuri, să repeţi anul sau să fii exmatriculat fiindcă nu promovai un colocviu sau o verificare pe parcurs.
„Era un examen de admitere inuman de dur, care ne-a făcut să avem şi astăzi cei mai puţini oameni cu facultate din Europa. Când am intrat după 1990 într-o şcoală, la votare, am avut un şoc: ce frumoase sunt şcolile acum, cât de primitoare, clase în culori pastelate, cu desene ale copiilor. Pe vremea mea şcolile aveau aceleaşi lambriuri verzi, pe pereţi erau reproduceri de picturi, cu colţul roşu cu lozincile de rigoare”, spune prof.dr. Neculai Seghedin.
Nu putem compara copiii de astăzi cu cei de acum 100 de ani şi nici nu trebuie
Copiii de astăzi poate nu ştiu ceea ce ştiau cei de acum 30-40 de ani, spune profesorul, dar au alte noţiuni, sunt mai adaptaţi la lumea întreagă, nu doar la cea din jurul lor. Prof.dr. Neculai Seghedin crede că este o eroare să cerem copiilor de astăzi să ştie ce ştiau cei de acum o generaţie, iar aici ar trebui să ţină de adaptarea şcolii.
„Dacă ne raportăm la elevii şi studenţii de acum 100 de ani, aceştia ştiau greaca veche, latina, dialogurile lui Platon erau condiţii esenţiale pentru a fi intelectual, şi dacă ne uităm la generaţia noastră, a profesorilor de astăzi, bineînţeles că şi aici lucrurile sunt cu totul diferite. Sunt alte orizonturi culturale, alte valori la care se raportează lumea şi este firesc: lucrurile evoluează, cunoştinţele pe care le dobândesc tinerii sunt altele. Este cumva firesc ca şcoala să fie mereu nemulţumită, fiindcă impune standarde ridicate, dar lumea de astăzi merge înainte datorită unor tineri şi a altora care au fost cândva tineri, sunt doar sisteme diferite de referinţă. Noi suntem aceeaşi oameni, dar sistemele sunt diferite”, a precizat prof.dr. Neculai Seghedin.
Profesorul Mircea Nedea: „dacă cineva are un obiectiv să facă din absolvenţii noştri nişte inculţi, şi-l atinge”
La polul opus priveşte lucrurile profesorul Mircea Nedea, cunoscut în Iaşi pentru că pregăteşte, alături de soţia sa şi un grup de cadre didactice pasionate, tineri fără posibilităţi pentru a putea susţine examenul de admitere la Facultatea de Medicină Generală de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi. Profesorul Nedea este extrem de critic: spune că sistemul de învăţământ este la pământ, iar şcolile scot pe bandă rulantă analfabeţi funcţionali.
„Copii de la liceele de elită nu pot traduce un text din limba română în limba română. Asta este gravitatea, este o realitate cruntă şi devine din ce în ce mai acută. Problema este sistemul de învăţământ lăsat în paragină, fără dotare, fără calificări, unde profesorii tineri nu sunt aduşi la zi cu metodele moderne de educaţie. Este dezastru, marea tragedie a învăţământului. Dacă cineva are un obiectiv să facă din absolvenţii noştri nişte inculţi, şi-l atinge”, a spus profesorul Mircea Nedea.
Acesta a explicat că a dispărut din şcoli noţiunea de repetent, chiar şi cea de corigent, toată lumea promovează, totul arată bine din exterior. Dascălul spune că o parte din vină poate fi atribuită şi felului în care societatea de astăzi se raportează la copii. A remarcat că, de multe ori, copiii din medii defavorizate care veneau la proiect erau mai ambiţioşi şi altfel se ţineau de carte decât alţii pe care îi întâlnea la orele ţinute la liceu.
„Calitatea umană este alta. Eu aş face aşa, dacă aş putea: i-aş trimite pe toţi copiii într-o sărăcie lucie, cum făceau domnitorii, regii şi împăraţii. Îşi trimiteau feciorii la ucenicie, oriunde, şi ciobani îi făceau, nu conta. Pentru a cunoaşte realitatea. Mă întâlnesc cu copiii din proiect şi observ că sunt maturi, serioşi, sentimentali. Cei care cresc într-o sărăcie lucie sunt oameni aşezaţi, serioşi, te poţi baza pe ei. Nu aş spune că ceilalţi nu sunt formaţi, dar nu au aceleaşi calităţi umane. Ajung la 25-27 de ani cu o maturitate şi gândire aşezată, fără meschinării şi mizerii, sunt oameni sinceri, de calitate”, a punctat profesorul Mircea Nedea.
sursa zdi