Mărțișorul, simbol al primăverii și al reînnoirii naturii, reprezintă una dintre cele mai vechi și răspândite tradiții din spațiul românesc, însă, potrivit etnologului Adina Hulubaș, acest obicei nu este exclusiv românesc, ci face parte dintr-un patrimoniu cultural comun mai multor popoare din sud-estul Europei.
Tradiția este întâlnită nu doar în România și Republica Moldova, ci și în Bulgaria, Serbia, Macedonia de Nord, Albania și Grecia, unde există variante asemănătoare ale talismanului de primăvară.
Originea mărțișorului este foarte veche, fiind legată de ritualurile de reînnoire a timpului și de începutul anului agrar. Specialiștii consideră că tradiția ar avea rădăcini în cultura tracică, iar în Antichitate începutul lunii martie marca un moment important al anului, dedicat renașterii naturii. La romani, luna martie era consacrată zeului Marte, asociat nu doar cu războiul, ci și cu fertilitatea și agricultura, ceea ce explică legătura simbolică dintre această perioadă și regenerarea vieții.
„Mărțișorul este alcătuit, de regulă, dintr-un fir împletit alb și roșu, culori care simbolizează echilibrul dintre forțele opuse. Roșul reprezintă viața, energia și vitalitatea, în timp ce albul semnifică puritatea, lumina și începutul unui nou ciclu. În unele regiuni au existat și alte combinații cromatice, însă semnificația lor rămâne aceeași, fiind legată de trecerea de la iarnă la primăvară și de renașterea naturii”, a declarat etnologul.
Mărțișorul sau ,,talismanul norocos”
În trecut, mărțișorul avea o puternică funcție magică și protectoare. Era purtat de copii pentru sănătate, de fete tinere, adesea împreună cu o monedă de argint, iar în unele zone și de bărbați. Talismanul era pus chiar și asupra animalelor sau agățat de porți, de pomi ori în gospodărie, pentru a aduce belșug și protecție. Se credea că firul roșu, nodurile și metalul prețios apără împotriva bolilor, a deochiului și a ghinionului, aducând totodată noroc și prosperitate.