Decizia ministrului Apărării, Radu Oprea, de a trimite Corpul de Control la Direcția Generală pentru Armamente, pentru verificarea achizițiilor din Programul SAFE, ridică serioase semne de întrebare asupra motivației acestui demers.
Ministrul are dreptul să dispună verificări, dar anunțarea publică a unor presupuse responsabilități, înainte de finalizarea controlului, transformă o procedură administrativă într-un exercițiu de imagine politică.
Mai mult, este greu de explicat contradicția dintre acuzațiile îndreptate spre Cancelaria fostului premier și faptul că documentațiile tehnice și procedurile de achiziție sunt gestionate de structurile specializate ale Ministerului Apărării.
Programul SAFE, prin care România beneficiază de o finanțare de aproximativ 16 miliarde de euro, reprezintă o oportunitate strategică pentru securitatea națională și dezvoltarea industriei românești de apărare.
Prin acest program sunt finanțate înzestrarea Armatei, dezvoltarea unor noi capacități naționale de producție militară, modernizarea celor existente, achiziții pentru MAI și protecția civilă, precum și tronsoane ale autostrăzilor A7 și A8, esențiale pentru mobilitatea militară pe flancul estic al NATO.
Pentru coordonarea acestor proiecte, care implică mai multe ministere și industria națională de apărare, a fost constituit un grup de lucru la nivelul Guvernului.
Paradoxul este că PSD și reprezentanții săi au cunoscut, susținut și votat programele de achiziții, inclusiv în comisiile parlamentare de apărare, pentru ca ulterior să le pună public sub semnul întrebării.
Ce s-a schimbat între momentul susținerii acestor achiziții și cel al contestării lor publice? Interesul național sau interesul politic?
Implementarea Programului SAFE presupune respectarea unor termene și condiții de finanțare, inclusiv angajamente privind dezvoltarea industriei naționale de apărare. Orice întârziere nejustificată poate afecta realizarea acestor obiective.
România are nevoie de echipamente militare moderne, de investiții în industria de apărare și de continuitate instituțională, nu de dispute politice care riscă să compromită o oportunitate strategică.
Controalele trebuie realizate riguros, fără blocarea nejustificată a achizițiilor și fără transformarea lor în spectacol mediatic.