Vânzarea unei locuințe, cumpărarea unui autoturism și dezbaterea unei succesiuni presupun verificarea riguroasă a situației fiscale, în condițiile stabilite de lege. Din anul 2026, obligația de a dovedi achitarea datoriilor locale nu îi mai privește doar pe vânzători, ci și pe cumpărători, pentru propriile restanțe de la domiciliu sau sediu. Există însă situații în care prezentarea fizică a certificatului de atestare fiscală poate fi înlocuită prin verificarea electronică directă între instituții, existând și proceduri simplificate pentru tranzacțiile auto. Pregătirea unei tranzacții presupune și clarificarea situației fiscale a celor implicați.
Regulile diferă în funcție de bunul transferat, iar legea stabilește atât modalitățile de verificare, cât și excepțiile aplicabile.
Ce este certificatul fiscal și cine îl eliberează
Certificatul de atestare fiscală este documentul oficial prin care organul fiscal atestă situația obligațiilor de plată ale unei persoane fizice sau juridice, pe baza evidențelor proprii.
Documentul poate consemna și existența unor debite restante sau creanțe neachitate, astfel că simpla sa eliberare nu dovedește, în sine, achitarea tuturor taxelor. În funcție de tipul debitelor, certificatul este emis de două autorități distincte:
- ANAF (Organul fiscal central): reflectă creanțele administrate de autoritatea fiscală centrală (impozit pe venit, TVA, contribuții sociale etc.);
- Organul fiscal local (DITL / Primărie): reflectă obligațiile înregistrate în evidențele administrației locale (impozit pe clădiri, terenuri, mijloace de transport, amenzi etc.). Pentru înstrăinarea sau dobândirea unei clădiri, a unui teren ori a unui vehicul, legea impune dovedirea achitării obligațiilor datorate bugetului local competent. Nerespectarea acestei condiții atrage nulitatea de drept a actului de înstrăinare sau dobândire.