Chiuiturile chiuitoarelor strabat puterea noptii. In centrul orasului e mare petrecere. ,,Iu! Iu! Iu! Iu!!!!!’’ se aud strigatele de bucurie manifestate ca-n padure desi, sa stiti, ca totul se petrece chiar in mijlocul orasului nostru. Protagonistele actului in sine sunt niste doamne, de altfel onorabile, in viata de zi cu zi, dar pline de verva momentului. Si asta nu-i tot. Actiunea e la dublu, deoarece sunt doua localuri, iar cele doua localuri sunt situate unul vis-a vis de celalat, adica taman peste drum, parca anume sa provoace o acerba concurenta.
La strigatele tot mai acute ale celor dintr-unul, raspund ca un ecou altele si mai intense, din celalalt local. Apoi incep ei, baritonii, cei care vor sa-si arate puterea nu numai prin tropote, ci si prin fluieraturi si ,,ziceri’’ca la nunta:
„Nici aceea nu-i nevasta,
Care nu-i la cin-acasa
Ci umbla din loc in loc
Pana da de-un dobitoc”.
Iar ele tipa ca-n gura de sarpe: Hu, iu, iu!!!!!
Din alt colt se aude si:
„Bună-i mireasa ii bună,
Da’ amară-i peste-o lună,
Bună-i doar la cununie,
Da’ amară-i pe vecie.” Si iar: Hu, iu, iu!!!!!
Asfel de petreceri au loc la nuntile din fiecare sambata si duminica, ca deh, e sezonul. Mai precis, din post in post e liber la astfel de manifestari, ce aduc bucurii la unii si dureri de cap altora.
Inca din dupa amiaza zilei de sambata, dar s-a intamplat si in alte zile, incep pregatirile: masini cu flori, masini cu podoabe de tot soiul, masini cu produse de tot felul descarcate si adunate pentru eveniment. Si totul la dublu, sa nu uitati. La urma vin cei cu muzica. Ei au tot dreptul sa ocupe un loc ,,la vedere’’, adica acolo unde sa nu incurce pe nimeni, dar sa fie auziti de tot orasul. Si pot jura, ca-s auziti!
Mai tarziu vin impricinatii, familiile care asteapta cu sufletul la gura sa treaca si asta si sa se termine odata, sa vada cat si ce-a iesit dupa atatea cheltuieli si investitii si cu ce mai raman. Muzica incepe intr-unul din localuri cu acorduri puternice, de ademenire a ochilor si urechilor catre ceea ce se intampla, acolo unde se intampla. Asadar, incepe nunta! Pardon, incep nuntile! Chiar daca sunt orchestre diferite, de fiecare data altele si de-o parte si de cealalta, caci se tocmesc cu un an inainte dupa cum stiti, isi fac treaba pe intrecute. Cat pot ele de bine si cu ce instrumente au la dispozitie, dar mai ales cu ce repertoriu au. Si e foarte diversificat, in functie de specializarea componentilor.
Marsul intampina invitatii, care se lasa asteptati pana aproape de miezul noptii, asadar, uneori se poate spune ca se estompeaza urletele cu aceste intreruperi binevenite. Decibelii de care ar trebui sa se tina cont, niciodata insa nu-s respectati, deoarece, n-are nicio legatura nunta cu legea. Cine-o baga-n seama, pe lege mai ales, ca aceste localuri sunt situate strategic, in calea trecatorilor, in drumul oamenilor, dar si sub blocurile imense pline cu locatari!
Dupa ce lumea lume se incalzeste si se pregateste de adevarata petrecere, se aud acorduri lente, de aperitiv, de o discutie . Ce spun eu discutie, ca nu se aude om pe om! Cel de langa tine trebuie sa-ti tipe in ureche daca vrea sa-ti spuna ceva, iar celui de dincolo de masa ii poti observa dor mimica fetei si abia ghici cateva cuvinte, deoarece n-ai cum sa intelegi o fraza. Si cu cat e muzica mai tare, cei deja dezmortiti incearca sa acopere trompeta, xaxofonul si orga.
Totul e un vacarm de nedescris care place si rezista in timp, fara nicio modificare esentiala. Cu cat trec orele, cu atat se intetesc toate: muzica da si mai tare sonorul, doamnele fericite ca-s ,,scoase’’ la dans se invart la nesfarsit pe dupa mainile barbatilor care bat pasul pe loc, ca la armata, chelneritele strang farfuriile cu resturile foarte bune pentru a doua zi la o pizza strecurandu-se abil printre cei care nici nu le vad.
Cei de pe care curg toate apele ies afara la racoare. Dar afara inseamna pe trotuarul din fata localului, acolo unde se pot in sfarsit intelege, in limita posibilului si depinzand de ce cantitate de alcool au ingerat. Oricum, chiar daca nu se inteleg, din motive obiective, macar se pot auzi. Numai ca ii aud si toti locatarii din respectivele blocuri. Caci oamenii se aprind ca tigarile in discutii. Ba e politica, ba e somaj, ba e vreo afacere care stagneaza. Si nunta e un bun prilej de-a pune totul la punct, ca la carte.
Dar uite ca ies si doamnele. Transpirate ca si cand au iesit de la sauna, cu rochiile lipite de corp si parul abia coafat lasat si incleiat de atata fixativ, cu machiajul curs si rujul mancat la prima maslina. Ele nu vorbesc de politica. Unele tinere despre copii si barbati, numai de bine! Cele mai in varsta de reumatism, zacusca, zarzavat si preturi. Toate sunt spuse tare, cu chef de vorba, cu fum de tigara si chistoace multe. Aruncate pe unde apuca, ca doar ce au de facut aia dupa nunta ? Asadar, dupa ce se racoresc cu totii, intra pentru alta repriza. De data asta, la friptura, se canta iute. Si mai tare! Nu se mai incurca nimeni in tangouri si valsuri. Toti sunt la tropotica, pasi multi, multi si marunti, batai in podea, invarteli de o suta de turatii pe minut, la loc comanda, hai! Inca! zi-i, mai!!! Si mai repede, tot mai repede, de se izbesc unii in altii ca in tramvai la curba, da-i! Si arde-o! Muzica ii innebuneste, toti is in delir, le place si simt bucuria de-a-si descarca energia neconsumata inca. Lor le e bine, toti is fericiti.
Mai spre ziua, cand crezi ca totul se incheie, uite ca abia se aduce tortul. Iar se canta marsul, vin ospataritele si invart un carucior cu minunatia flambata, din care unii nici nu vor gusta. Dar e spectacol, e ceva care nu lipseste niciodata, nimeni n-a incercat macar sa schimbe ceva cu altceva. Cat se taie tortul se tine si o cuvantare. Naşul mare aminteşte, asa in treacat, ca pe masa de la intrare sta o ,,casuta’’ din carton, care nu trebuie ignorata. Acum e liniste. Vorba ceea, la microfon e naşul! Daca vrea si socrul sa-si expuna multumirile catre participantii din aripa sa, mai dureaza. Celalalt socru, de obicei tatal fetei, tace. El n-are ce spune, e bucuros ca fata e la casa ei si va avea un sprijun in ginerica.
Ei, toate bune si frumoase. Dar nu pentru mult timp. Abia dupa toate astea incepe iar jocul. Oho! Sa te-atii, frate! Dupăiala va dura pana la rasaritul soarelui. Strigatele, acum doar niste ragete ragusite ale vreunui trecut de beat, se aud tot mai rar. Dar mai indesat, cat mai pot rarunchii aluia. De peste drum, in cealalta locatie, totul e la fel. Trase la indigo. Neschimbate.
La sase nu au rams decat ospatarii si muzicantii franti de oboseala si praf. Au mai onorat o obligatie. Si-au facut bine treaba, si-au incasat onorariul. Trebuie sa se odihneasca. Maine au alta. Alti miri, alti invitati, alt local.
Ei pleaca. Dar in urma, aici, maine, vin altii.
Chelnerii imping mesele pe ciment, trantesc scaunele cu ciuda si plictiseala. Grea noapte! Si ciubuc mai nimic.
Pe trotuar mucurile de tigari sunt maturate de cel angajat de primarie. Omul e fericit ca are serviciu, matura si se gandeste la ale lui. L-o fi chemand careva din local sa-i dea ceva de mancare? Asta nu stiu.
Incerc sa adorm. E deja sapte dimineata. Mai am si o duminica de rezistat. Simt ca ma lasa nervii, puterile, sunt epuizata.
Dupa cele patru nunti la care am participat fara sa fiu invitata, fara sa vreau, vine o saptamana grea, cu serviciu, sedinte, cate alte obligatii. Si asta se repeta in fiecare sambata si duminica. Locatarii blocurilor sunt innebuniti, fac sesizari, iau atitudine dar in zadar. De ce normalitatea e ceva rar si legile sunt incalcate grosolan?
Iata: art. 25 si 26 din legea 61/91, care prevad ca: “tulburarea, fără drept, a linistii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă, precum si tulburarea linistii locatarilor între orele 22,00—8,00 si 13,00—14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuintele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinatia de locuinte ori situat în imediata vecinătate a acestora” constituie contraventie si se sanctioneaza cu amendasau chiar cu suspendarea activitatii pe o perioada cuprinsa intre 10 si 30 zile.
De ce nu se respecta legea?! Pentru ca se urmareste doar propriul interes de catre cei care detin astfel de localuri, care nu au niciun drept sa faca acest lucru.
Si totusi, cerem cu staruinta sa ni se dea dreptul ca si noi, cei care locuim in propriile noastre case, din intamplare deasupra localurilor dumnealor, sa avem linistea necesara, deoarece mai intai a fost construit blocul pentru locuit, apoi localul pentru distrat!
Credeti ca cerem prea mult ?
Autor : Carmen Pasat