A mers doua luni pe jos prin Europa doar pentru a ajunge acasa. Ranit si flamand, a reusit sa parcurga o distanta impresionanta alaturi de camarazii sai. La 22 de ani a fost obligat sa-si lase familia si sa plece pe front. Despartit de familie, alaturi de ceilalti trei frati, a fost nevoit sa plece de tanar de acasa pentru a-si apara patria. Acum, i-a dat Dumnezeu zile sa povesteasca prin ce a trecut. Are 95 de ani, dar inca traieste din plin ororile acelei perioade sumbre care a dus la moartea a zeci de mii de soldati romani. Costache Tarcan, din comuna Motca, se numara printre veteranii celui de-al Doilea Razboi Mondial. A luptat fie cu rusii, fie cu nemtii si aproape ca si-a gasit sfarsitul de cateva ori departe de casa. Dupa sapte decenii de la acele evenimente, batranul inca rememoreaza intamplarile prin care a trecut alaturi de camarazii de arme.
Buruieni de sub zapada
Luptele duse in Rusia au fost si cele mai grele. A plecat de acasa din satul Boureni, comuna Motca, in 22 iunie 1941. Pe atunci in judetul Baia, comuna Motca a dat zeci de soldati care au plecat la lupta. Au trecut de campaniile din vara pentru eliberarea teritoriilor ocupate din Cernauti si Moldova. Plecati spre Odessa pentru a recupera teritoriile luate de rusi, romanii au avut de indurat adevarate chinuri. In plina iarna, infrigurati si flamanzi, soldatii romani cadeau pe capete. Foametea era insa cea mai mare problema, pentru ca rar se gasea ceva de-ale gurii. Asa povesteste si Costache Tarcan. Mancarea era cea mai mare problema pe care o aveau soldatii. Si pentru ca trebuiau sa supravietuiasca, unii sapau sub zapada in cautare de buruieni. Rar se gasea ceva de-ale gurii, iar romanii erau din ce in ce mai epuizati.