Un copil de doar 13 ani a fost omorât de o maşină pe care viteza excesivă o transformase într-o bilă de biliard ucigaşă. Cazul, vechi de peste 6 ani, s-a finalizat luni în faţa Curţii de Apel. În primă instanţă, şoferul a fost condamnat cu suspendare, dar a contestat sentinţa. Motivele de apel prezentate de acesta au provocat indignarea avocatului părţii civile: „Inculpatul este exponentul unei clase sociale bolnave”. Pledoaria emoţionantă a avocatului a fost acceptată practic în totalitate de judecători, aceştia acceptând şi critica adusă lentorii de care dăduseră dovadă procurorii care au trimis dosarul în instanţă abia după 5 ani de la producerea accidentului. Sentinţa finală nu s-a schimbat totuşi cu mult.
Accidentul provocat de Cristian Butnariu a avut loc în dimineaţa zilei de 27 septembrie 2015, în satul Oboroceni din comuna Heleşteni. Într-o zonă de curbe, în care viteza era limitată la 50 km/h, Opelul condus de tânăr zbura cu 113 km/h. Viteza l-a făcut pe şofer să piardă controlul volanului, deşi asfaltul era curat şi uscat, iar tânărul nu era băut. Automobilul a intrat în şanţul de pe partea dreaptă, a lovit două capete de pod, a reintrat pe carosabil, derapând în sensul invers acelor de ceasornic şi s-a oprit în şanţul de pe sensul opus de mers. După ce a lovit primul cap de pod, automobilul a acroşat un băiat de 13 ani, care mergea regulamentar, dar care nu a avut nicio posibilitate de a se feri. Băiatul avea să moară câteva zile mai târziu, la spital.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a arătat că accidentul nu s-ar fi produs dacă autoturismul ar fi circulat cu mai puţin de 104 km/h. Butnariu a fost condamnat de magistraţii Judecătoriei Paşcani la 2 ani şi 9 luni de închisoare, cu suspendare. Totodată, i s-a suspendat dreptul de a conduce timp de doi ani, iar societatea de asigurări a fost obligată la plata unor daune morale de 50.000 euro către tatăl victimei.
„O clasă socială bolnavă”
Decizia a fost atacată de Butnariu, care a apreciat că sentinţa a fost prea dură, instanţa de fond neluând în calcul circumstanţele atenuante, lipsa antecedentelor penale sau faptul că îşi recunoscuse vina. El a reproşat şi faptul că nu a mai avut dreptul de a conduce pe durata cercetărilor şi a procesului, timp de 6 ani, iar sentinţa îi mai adăuga doi ani de interdicţie, ceea ce ar reprezenta o „privare excesivă de drepturi”. Tânărul a criticat şi cuantumul despăgubirilor morale, ca exagerat.
„Instanţa nu a avut în vedere că împreună cu tatăl meu am fost cei care l-au ridicat pe minor de la morgă, au plătit maşina de transport, au achitat contravaloarea tuturor pomenilor din ziua înmormântării şi au plătit groparii. Între minor şi tatăl acestuia nu a fost niciodată o relaţie deosebită, tatăl fiind cel care încasa ajutorul social în numele şi pentru copil, iar sumele de bani le folosea doar pentru achiziţionarea de alcool şi tutun. De altfel, în comunitatea în care trăiesc este cunoscut că se ocupa cu furtul din gospodării”, a precizat tânărul în motivele de apel, adăugând că a contribuit la praznicul de înmormântare şi cu 18 litri de vin.
Motivele prezentate de Butnariu pentru a-şi justifica apelul au provocat reacţia dură a avocatului lui C.U., tatăl victimei. Acesta a subliniat faptul că jurisprudenţa răpeşte pedepsei rolul său preventiv, şoferii care provoacă accidente fiind pedepsiţi de regulă cu suspendare.
„Inculpatul este exponentul unei clase sociale bolnave, viciate de un slogan cu totul absurd: «şoferii vinovaţi de comiterea unor accidente rutiere mortale nu sunt condamnaţi niciodată la închisoare cu executare în regim de detenţie. Oricum toate instanţele dau pedepse cu suspendare pentru ucidere din culpă». Ne dorim ca această aparentă invincibilitate în faţa legii penale să dispară odată cu pronunţarea unei decizii definitive în prezentul dosar”, a spus avocatul.
El a subliniat faptul că victima nu a avut nici cea mai mică vină şi nu ar fi putut face absolut nimic pentru a se feri, băiatul fiind practic condamnat la moarte de iresponsabilitatea şoferului. În privinţa tatălui, avocatul a apreciat că acesta a rămas „în toate minţile” numai prin speranţa că îl va vedea pe şofer pedepsit, „de a vedea că moartea unicului său fiu, singura persoană apropiată pe care a avut-o cu adevărat în această viaţă, nu valorează câteva semnături date la consilierul de probaţiune, din vreme în vreme, de către inculpat”.
La şase ani de la accident, psihologul care a discutat cu tatăl copilului observa de altfel că suferinţa acestuia nu se atenuase practic cu nimic faţă de constatările din 2015.