Sfantul Haralambie este praznuit de Biserica Ortodoxa pe 10 februarie.
Cinstitul cap al Sfantului Haralambie se pastreaza la Manastrirea Sfantul Stefan, aflata pe stancile de la Meteora, Grecia, iar mana cea stanga a sfantului se afla pastrata in Manastirea Mega Spileo, tot in Grecia.
In tara noastra, particele din cinstitele sale Moaste se afla in urmatoarele locasuri de rugaciune: Manastirea Miclauseni (Iasi); Manastirea Rasca; Catedrala Episcopala din Galati; Biserica Sfantul Dumitru „Posta” (Bucuresti); Biserica Sfintii Arhangheli „Otelari” (Bucuresti); Biserica Sfantul Stelian „Lucaci” (Bucuresti). Sfantul Haralambie este cinstit ca sfant ocrotitor si de Biserica Sfantul Haralambie „Balaneanu”, de Biserica Flamanda si de Biserica Sfantul Haralambie „Belu” (Bucuresti).
Sfantul Haralambie este cinstit mai ales ca tamaduitor de ciuma, pazitor de foamete si izgonitor de duhuri necurate. In tara noastra, ajutorul Sfantului Haralambie a fost simtit mai ales in vremea „ciumei lui Caragea” (1813) si a foametei din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi (1795).
Ca izbavitor de ciuma, Sfantul Haralambie apare zugravit in mai multe icoane romanesti, el fiind reprezentat calcand peste un schelet uman cu coasa, chip al ciumei si al mortii.
In mediul rural, Sfantul Haralambie apare si ca un sfant care are putere asupra bolilor ce cuprind animalele. Pentru aceasta, in anumite zone ale tarii, in ziua de 10 februarie, crestinii aduc la biserica hrana animalelor (cereale, malai, graunte si sare); dupa ce sunt binecuvantate de catre preot, satenii le dau, spre mancare, animalelor din gospodarie, pentru a fi ferite de boli si neputinte; ei pastreaza insa o parte din aceasta hrana binecuvantata, drept leac pentru alte eventuale boli ale animalelor.