Sărbătoarea aminteşte creştinilor de o minune săvârşită de Maica Domnului, în secolul V. De Izvorul Tămăduirii în biserici are loc slujba de sfinţire a apei. Agheazma este băută dimineaţa, pentru a întări trupul şi sufletul. Anul acesta, în contextul pandemiei de coronavirus, slujbele se oficiază fără enoriaşi.
Minunea s-ar fi petrecut în secolul V, când Fecioara Maria s-a arătat viitorului împărat bizantin Leon într-o pădure din apropierea Constantinopolului şi i-a arătat un izvor cu apă tămăduitoare care i-a redat vederea unui orb şi a vindecat pe mulţi bonlavi. Ajuns împărat, Leon a construit pe acel loc o biserică închinată Fecioarei Maria şi care a primit hramul „Izvorul Tămăduirii”.
Apa izvorului l-a vindecat de o boala grea şi pe împăratul Justinian, care a ridicat drept mulţumire o biserica şi mai mare. Biserica există şi astăzi la Istanbul şi păstrează în subsol izvorul cu apa căruia s-au vindecat mulţi bolnavi, şi aici se adună mii de pelerini în fiecare an.
Izvorului Tămădurii, spune Biserica, este o preînchipuire a Maicii Domnului, Izvorul cel viu al mântuirii noastre.
În această zi, în toate bisericile au loc slujbe de sfinţire a apei, sau aghiazma – un termen de origine greacă care însemnă deopotrivă şi lucrarea de sfinţire a apei şi rezultatul ei, apa sfinţită.
Cu ocazia aceastei sărbători, se fac pelerinaje la biserici, mănăstiri şi locuri sfinte, în special acolo unde se află izvoare şi fântăni tămăduitoare.
Creştinii spun că în izvorul de la Biserica Greacă din Brăila se adună lacrimile pe care Maica Domnului le varsă în Săptămâna Patimilor. Izvorul se deschide o dată pe an şi atrage mii de pelerini din toata ţară.
Izvoare tămăduitoare se mai află la Mânăstirea Ghighiu, lângă Ploieşti, la Horăicioara în Neamţ, la Mănăstirea Brâncoveanu şi Mănăstirea Bucium din judeţul Braşov, Mănăstirea Izbuc din judeţul Bihor, Mănăstirea Prislop din judeţul Hunedoara, Mănăstirea Râmeţ şi Schitul Posaga din judeţul Alba, Mănăstirea Săraca din judeţul Timiş, Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti, Mănăstirea Ghighiu de lângă Ploieşti, Mănăstirea Robaia şi Mănăstirea Nămăieşti din judeţul Argeş.
De asemenea un izvor tămăduitor este şi la Mănăstirea Dervent din satul Galiţa, județul Constanța, pe locul unde sfântul Apostol Andrei a făcut o minune.
Tradiţii şi obiceiuri de Izvorul Tămăduirii
Dimineaţa, credincioşii obişnuiesc să meargă la biserică, la slujba de sfinţire a apelor, iar apoi preoţii îi stropesc pe credincioşi cu apă binecuvântată, Aghiasma Mică, şi cântă troparul:
„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău”.
În credinţa populară, acest cântec de binecuvântare rostit de preot are rol purificator, de îndepărtare a energiilor negative şi a pagubei.
Credinţa mai spune că dacă se bea apa sfinţită în această zi, oamenii se înzdrăvenesc şi sunt protejaţi de boli pentru întregul an.
Gospodarii aruncă apa sfinţită şi peste vite de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole.
Cu apă sfinţită se stropesc grădinile şi livezile pentru a avea un an bogat, şi pentru a proteja recoltele de efectele grindinei.
În Moldova, oamenii se îmbracă în costume tradiţionale şi merg la izvoare, de unde iau apă pe care o sfinţesc. Fetele tinere sunt stropite cu agheasmă ca să aibă noroc în întemeierea unei familii.
Înfrăţitul, un legământ între băieţi, şi însurăţitul, un legământ între fete, au drept scop ajutorul reciproc între cei care împlininesc în această zi ritualualul.
Şi persoanele mature împlinesc acest legământ, după care ei îşi spun surate, fârtaţi, veri şi verişoare şi îşi sunt de ajutor până la moarte.
În ziua praznicului nu se lucrează în gospodărie sau la câmp. Gospodinele nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcămite, pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.