Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” – Poieniţa este situată pe malul stâng al râului Siret, la o distanță de aproximativ 15 km de municipiul Pașcani. Parohia, care numără 450 de suflete, este una de gradul III rural și a fost filie până-n anul 2004. Primul paroh din istoria de aproape un secol a comunităţii din Poieniţa a fost și continuă să fie părintele botoșănean Marius-Ionuţ Tabarcea, absolvent al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Gheorghe” – Botoşani și al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (licență și master). Dintre toate activitățile pastoral-misionare desfășurate de parohul de la Poienița, una ne-a atras atenția în mod deosebit: pasiunea sa pentru publicistica religioasă, atât cea tipărită, cât și cea din mediul on-line. Curioși din fire, ne-am făcut timp să-l întrebăm pe părintele Marius-Ionuț cum se împacă preoția cu activitatea „jurnalistică”.
Părinte Marius-Ionuț Tabarcea, coordonați și editați, de mai bine de 9 ani, fără întrerupere, publicația săptămânală „Viața Creștină”, distribuită gratuit enoriașilor pe care îi păstoriți și nu numai. Vă apropiați în perioada următoare de apariția cu nr. 400 a acestei foi parohiale. Cum a început totul? De unde v-a venit ideea să începeți un asemenea proiect editorial și ce muncă presupune apariția publicației în fiecare săptămână? Care vă sunt sursele de inspirație?
Ideea a apărut prin anul 2009, după ce am citit în Ziarul Lumina despre un proiect similar. Mi s-a părut ceva inedit, aşa încât, în noiembrie 2010 am publicat primul număr al foii parohiale „Viaţa creştină”. Titlul nu a fost ales întâmplător, pentru că mi-am dorit să surprind în articolele publicate acest aspect, al vieţii creştine, al trăirii în Hristos, al mărturisirii şi practicării credinţei. De aici şi moto-ul din Evanghelia după Ioan, capitolul 13, versetul 34: „Să vă iubiţi unul pe altul! Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul!”. Mai mult, am gândit această publicaţie ca pe o „liturghie după liturghie”, ca pe un mesaj care completează armonios cuvântul rostit în predica duminicală, pe care credincioşii să-l parcurgă în clipele delinişte şi care să reprezinte acea sămânţă roditoare din ogorul sufletului. Sursele principale de inspiraţie în acest proiect sunt însăşi viaţa parohiei pe care o păstoresc, problemele pe care le întâmpin în pastoraţie, întrebările pe care le primesc de la credincioşi, articolele devenind practic răspunsuri la acestea. Din acest motiv apariţia foii necesită şi timp, nu foarte mult, dar atunci când faci un lucru frumos, cu dăruire, consider că acest aspect este mai puţin semnificativ.