Cea mai importantă sărbătoare ortodoxă ce urmează Învierii Domnului, este Izvorul Tămăduirii, zi închinată Maicii Domnului şi sărbătorită în fiecare an în vinerea din Săptămâna Luminată. Numele sărbătorii aminteste de un izvor descoperit de împăratul Leon cel Mare, la îndemnul Maicii Domnului, în apropierea Constantinopolului.
Izvorul găsit de împărat nu era unul obişnuit, deoarece acolo s-au săvârşit multe minuni cu ajutorul Maicii Domnului, începând cu orbul care s-a vindecat chiar la descoperirea izvorului şi culminând chiar cu exemplul împăratului Justinian, care a urmat la tron lui Leon şi care s-a vindecat de o boală grea după ce a băut apă din izvor.
Acest izvor a devenit loc de pelerinaj pentru creştini, vindecând multe boli şi tămăduind diferite răni sau suferinţe, acolo fiind construită de cei doi împăraţi şi o biserică, distrusă în mare parte din păcate, de turci, în timpul Celei de a Doua Căderi a Constantinopolului, în anul 1453. Credincioşii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăţi a Constantinopolului), se pot închina în Biserica Izvorului Tămăduirii, actuala construcţie fiind din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla şi paraclisul din secolul al V-lea unde se află şi astazi izvorul cel făcător de minuni.
În ziua de astăzi, în această zi de sărbătoare luminată, creştinii ortodocşi merg la biserică pentru a lua parte la Sfânta Liturghie şi la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasmă Mică.
Această aghiasmă este una deosebită, fiind marcată de începutul noului an agrar şi potrivit tradiţiilor populare se stropesc grădinile, ogoarele, curţile şi fântânile, cerându-se ajutorul Maicii Domnului pentru protecţia acestora, pentru ferirea de boli şi apărarea de duhuri rele.
Această sărbătoare închinată Fecioarei Maria, are scopul de a arăta rolul ei în lucrarea de mântuire a oamenilor, iar la noi în ţară există câteva izvoare cu apă sfinţită la mănăstiri, unde credincioşii merg pentru a se curăţi de păcate şi a cere ajutorul Maicii Domnului: la Mănăstirea Ghighiu, Horăiciora sau Dervent.
Conform tradiţiilor şi credinţelor populare, în această zi, în unele zone ale tarii, tinerii adolescenţi făceau un legământ juvenil de înfrăţire pentru tot restul vieţii, rostit în casă, în grădină sau în jurul unui copac înflorit. Odinioară acest legământ cuprindea mai multe momente rituale precum: pronunţarea cu voce tare a jurământului, schimbul unui colac şi al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul.