Marea dilemă a tinerilor din România este dată de paşii pe care aceştia îi au de urmat după ce devin părinţi şi ce indică legea în această direcţie.
Deşi România nu mai străluceşte de mult la capitolul natalitate, în fiecare lună se nasc, totuşi, mii sau zeci de mii de copii, iar tinerii care devin părinţi au o mare dilemă în legătură cu paşii pe care îi au de urmat în creşterea acestora.
Sigur, până la doi ani, măcar teoretic, copilul ar trebui să fie în mod constant în atenţia a cel puţin unuia dintre părinţi, dar ulterior situaţia se schimbă radical, pentru că părinţii sunt obligaţi să-şi schimbe programul în funcţie de necesităţile copilului şi de programul pe care acesta îl are la creşă, grădiniţă sau şcoală.
În principiu, nu există o lege care să specifice în mod expres vârsta legală de la care poţi lăsa copilul singur acasă. Totul este la latitudinea părinţilor, mai ales că aceştia răspund pentru eventualele incidente în care este implicat copilul sau care sunt provocate de copil.
Totuşi, specialiştii recomandă ca un copil să nu fie lăsat singur pe o perioadă lungă de timp, dacă are până în 12 ani, sau să nu fie lăsat singur pe o perioadă lungă de timp, noaptea, dacă are până în 16 ani.