Paseste incet si apasat spre locul unde avea sa isi rosteasca discursul. Isi roteste privirea la multimea de coroane, la personalitatile cu staif, apoi isi scoate tremurand o pagina de istorie. Cu emotie in glas, incepe sa vorbeasca despre Ziua Nationala a Romaniei, despre razboaiele purtate si fostii sai camarazi. Cuvintele ii rascolesc amintirile. Aude si acum gloantele suierand, inca mai simte in nari mirosul din transeele mortii.
La un moment dat, multimea adunata la “Monumentul Eroilor” din Pascani se risipeste. Politicieni si oameni de afaceri, directori si sefi de institutii, toti s-au repezit la pomana protopopului: la mancat si la baut de sufletul eroilor sau mai degraba pentru sanatatea lor!
A continuat sa citeasca fara sa inteleaga ce se petrece . Alaturi de el – un alt veteran care a supravietuit razboiului. In fata, au ramas doar cameramanii care filmau. La doi pasi – un pascanean cu ochii in lacrimi, care i-a strans in brate.
Discursul s-a terminat, nimeni nu i-a aplaudat! Nu a fost nimeni sa le stranga mana, sa le multumeasca ca au aparat tara, sa ii intrebe cum o mai duc cu batranetile! “Haideti sa bem o bere! Fac eu cinste.”, a spus, pipaindu-si buzunarele, eroul uitat langa coroane de „patriotii” flamanzi. A fost ziua lui si a tuturor celor care s-au jertfit pentru ca astazi noi sa putem sarbatori Ziua Nationala a Romaniei.
Dar organizatorii evenimentului au uitat, din nou, de ei.Au mancat si au baut in numele eroilor, fara sa ii cinsteasca asa cum se cuvine. Rusine!