Lansată în Asia, preluată apoi în Europa, moda cafenelelor cu pisici a ajuns şi în Romania. O păşcăneancă şi-a văzut visul împlinit, nu în oraşul natal, ci în inima ţării, la Cluj, acolo unde a terminat Facultatea de Jurnalism. Este vorba despre Raluca Aniţa, o tânără ambiţioasă de 22 ani care a avut răbdare ca visul să i se îndeplinească, în ciuda tuturor pedicilor. Mare i-a fost surpriza când a văzut cum localul se bucură de succes.
Cei care au trecut pragul Cafenelei Lady Cat, de la copii până la cei mai în vârstă, spun că atmosfera este calmă, relaxantă.
Spaţiul este amenajat special pentru stilul de viaţă al pisicuţelor, cu ascunzişuri, locuri de căţărat şi de joacă, ici-colo poţi să vezi şi bolurile pentru apă şi mâncare. La Lady Cat există şi un regulament intern pe care clienţii trebuie să-l respecte.
Despre cum a început să prindă contur acest proiect ne spune chiar păşcăneanca Raluca Aniţa, patroana cafenelei în cadrul unui interviu.
Descrie-te în cateva cuvinte.
Sunt o fire spontană, sunt pasionată de filme, seriale, muzică și iubesc la nebunie animalele.
Cum ţi-a fost copilăria?
M-am nascut in Iasi, dar am locuit in Pascani. Ca orice copil, visam când eram micuță să devin cântăreață sau dansatoare, mă puneam în fața oglinzii cu lingura de lemn și dădeam spectacole sau le cântam păpușilor.
Am crescut și cele mai plăcute amintiri din copilărie sunt cele de la bunici, în care mă duceam și majoritatea timpului mi-l petreceam cu toate animalele de la curte. Le vorbeam tot timpul și chiar credeam în imaginația mea că am super puterea de a vorbi cu ele.
Deși locuiam la apartament și părinții mei nu erau de acord cu animalele în casă, fără acordul lor, luam orice animaluț bolnăvior găsit pe stradă și îl duceam acasă. Aveam mănuși, tratamente, le făceam baie. E ciudat cum nu mi-a trecut niciodată prin gând să fac Facultatea de Medicină Veterinară. Probabil pentru că, deși iubesc atât de mult animalele, sunt mult prea miloasă.
Înainte de liceu am descoperit universul filmului și a fotografiei. Anii au trecut și am absolvit Facultatea de Jurnalism și în toată acestă perioadă am realizat documentare, reportaje, am lucrat ca editor de imagine și în Regie pentru câteva posturi de televiziune în Cluj-Napoca. Dar în tot acest timp iubirea față de lumea celor care nu cuvânta a crescut cu fiecare zi.
Iubitoare de animăluţe. Cum de ţi-a venit idea să deschizi o cafenea pentru pisici?
O să recunosc că dintre toate necuvântatele, felinele au fost dintodeauna slăbiciunea mea. Multe cunoștințe glumeau, spunându-mi că peste zeci de ani voi fi acea bătrânică înconjurată de zeci de pisic. Uite că acel moment s-a adeverit deja, deși am numai 22 de ani.
Ideea acestui proiect mi-a venit în timpul facultații. De micuță mi-am propus când voi avea suma de bani necesară strânsă să deschid un adăpost pentru animale, unde oamenii să aibă posibilitatea să se joace, să interacționeze cu ele. Cu cât am crescut, am lucrat ca ospătar în diverse baruri și cafenele, și am început să visez să-mi deschid propria mea cafenea. Și uite așa a luat naștere, în mintea mea, acum câțiva ani, această fuziune dintre un adăpost și cafenea.
Auzisem prima dată de posibilitatea unei astfel de cafenele în Japonia, iar acum doi ani s-a deschis pentru prima data în România, în București. M-am bucurat enorm de veste dar în același timp m-am întristat pentru că îmi doream să se fi deschis și în Cluj.
Când şi cum s-a născut această dorinţa?
După absolvirea facultății, mi-a fost din ce în ce mai greu să activez în domeniul televiziunii așa că spre sfârșitul anului trecut eram deja pregătită să-mi împachetez toate lucrurile și să plec din țară. Aveam oferta de job dorită, dar în același timp nu puteam părăsi orașul în care m-am văzut locuind de mica, Cluj, nu puteam să plec atât de departe de familie. Să plec sau să rămân și să încerc cu banii strânși să deschid cafeneaua? Îmi amintesc și acum că eram împreună cu părinții mei, am pus totul pe hârtie și în câteva ore am decis să râmân și să fac tot posibilul ca acest proiect să devină realitate.
Mai exact, în ce constă acest proiect?
Lady Cat? O cafenea cu pisici. De fapt, conceptul în sine nu este ideea de cafenea, ci încurajarea oamenilor de toate vârstele de a adopta, de a iubi sincer animalele. Cafeneaua nu este tocmai în centrul Clujului. Este situată pe bulevardul Constantin Brancusi, numarul 85.
Ce se întamplă acolo?
Sincer? Este deja a doua mea casă. Oamenii care pășesc în această încăpere îmi doresc să se simtă ca și cum ar intra la mine acasă. Și sper că am reușit asta până acum. Pisicuțele sunt toate salvate de pe stradă, toate poveștile lor sunt triste, erau murdare, slăbite, unele fără blană, altele cu piciorușele rupte sau diferite boli. Pe lângă pisicile ce sunt acum la cafenea, mai sunt câteva și acasă la mine sau la cabinetul veterinar care necesită o perioadă de recuperare mai lungă. Avem o listă de așteptare sau sesizări, și, deși nu sunt Asociație, încerc pe cât posibil să intervin și sa le ajut, să le salvez și să ma asigur de asemenea apoi că își vor găsi și familia potrivită. Dacă nu am posibilitatea de a mai ajuta, atunci încerc pe cât posibil să promovez cazurile.
Câte pisici sunt la cafenea?
Pisicile nu sunt de rasă. Tocmai asta încerc să subliniez prin această cafenea. În momentul de față, la cafenea sunt 6 pisici, toate salvate de pe stradă. Sunt tigrate, alb cu negru, roșcate, superbe, cele mai prietenoase și iubitoare pisici. Pentru oamenii care vin să le cunoască, sper din suflet să înțeleagă că o pisică care nu este de rasă, care nu este tocmai pui, este mult mai deosebită. Deloc pretențioase și capabile de a oferi afecțiune fără limite, sunt recunoscătoare și recunosc, că și după cea mai stresantă zi, ele sunt remediul meu perfect și sper că și al clienților.
Cei care trec pragul ce spun, cum se simt?
Avem în meniu o secțiune în care oamenii ne pot lăsa mesaje. Pot să spun că sunt cea mai fericită când ne vizitează copii, iar râsetele lor în timp ce se joacă cu pisicile completează cafeneaua.
Chiar dacă proiectul este la început, simţi că işi atinge obiectivul?
Pot să spun ca da, proiectul și-a atins obiectivul. Din toate flocoșeniile ce au fost preluate de noi, cu ajutorul cabinetului veterinar cu care colaborez, opt pisicuțe au fost adoptate.
Povesteşte-mi despre această experienţă?
Tot procesul de început a fost dificil. Documente, aprobări, ore la cozi, nu mi-a fost ușor. Partea cea mai plăcută a fost renovarea spațiului. Tot ce se poate vedea în cafenea a fost făcut de noi, de la desenele de pe pereți cu personajele din desenele animate, spațiul de joacă al pisicilor, cănile personalizate, până la cărțile de meniu. Este un sentiment de nedescris. Mai mult, pisicile in cafenea, separat, au camera lor proprie unde numai ele au acces. acolo sunt litiere si cateva patuturi. Este o camera unde se pot retrage oricand.
Cum descrii acel loc?
Lady Cat este de fapt o familie. Toții clienții care ne calcă pragul devin membrii. Este un loc în care îți poți bea cafeaua de dimineață sau poți lucra pe laptop cu o pisicuță în brațe. Oamenii stau uneori și pe podea când vine vorba de joacă. Este un local mic, cu doar cinci mese dar este primitor și de multe ori clienții, deși nu se cunosc, împart masa. Pe scurt, este un loc în care poți pleca cu o cafea la pachet, cu prieteni noi și cu un zâmbet larg pe buze datorat flocoșeniilor.
Proiecte viitoare?
Pe parcursul săptămâniilor următoare voi organiza câteva workshopuri cu copii, prezentări și cursuri pe teme legate de prim ajutor acordat animalelor, dresaj, ș.a. Vor fi proiecții de filme, seriale și desene animate. Și pe viitor tot ce îmi doresc este să reușim să ajutăm cât mai multe pisici să își găsească o familie.
De ce nu ai ales Paşcaniul pentru a demara acest proiect?
De mică am iubit Clujul şi pentru mine este oraşul în care mă văd locuind. Ziua în care voi fi nevoită să-l părăsesc ar fi tristă.
Multe persoane m-au intrebat de ce Cluj si nu Paşcani. Mi-aş fi dorit cu mare drag să fiu aproape de familie şi să mă întorc acasă. Dar cu părintii mei de exemplu, mă văd mai mult in Cluj. M-au susţinut cu acest proiect de la început şi le mulţumesc din suflet.
M-am îndrăgostit prea mult de Cluj şi de oamenii de aici.
Te gândeşti să revii în oraşul natal şi să începi şi aici un proiect “altfel”?
În oraşul natal, din pacate, nu voi reuşi prea curând să mă întorc. Dar nu exclud posibilitatea de a începe un astfel de proiect mai aproape de casă.
Un cuvânt de final…
O familie sau o locuință nu este completă fără un animal de companie. O iubire sinceră, unică și necondiționată întodeauna o vom primi din partea lor dacă le oferim o șansă.
În cazul în care vizitați Clujul, vă aștept cu mare drag să faceți cunoștință cu flocoșeniile noaste!