Scriitorul Matei Vișniec a afirmat, joi, în timpul dezbaterii „Europa, Est – Vest: atât de aproape și atât de departe”, susținută în Aula Magna „Mihai Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, că observă în diferite locuri, în diferite moduri, o „incredibilă fascinație în fața răului”.
„Observ în diferite locuri, în diferite moduri, această incredibilă fascinație în fața răului. În fața răului sau în fața puterii. În fața dictatorilor, în fața lipsei de libertate chiar. Și-mi spun deseori că sunt greu de înțeles aceste atitudini. Dar dacă ținem cont că omul nu este o știință exactă, e mai ușor de înțeles. Iar uneori îmi spun că nu putem înțelege totul aplicând concepte doar de tip sociologic, psihologic, istoric, filosofic. Adică oarecum printr-o analiză științifică a ceea ce înseamnă omul și umanitatea”, a spus Vișniec.
În opinia sa, „mai trebuie să aplicăm și diverse concepte care vin din literatură sau de nicăieri din limbă”.
„De exemplu, această expresie: i s-a urât omului cu binele. Mi se pare foarte greu de analizat de ce acum, într-un moment de prosperitate, de pace în zona noastră, de deschidere, de luminozitate, de liberă circulație, de progres evident. Pentru că atunci când străbați România vezi câte case noi s-au făcut, se poate circula peste tot”, consideră Vișniec.
Matei Vișniec s-a aflat joi la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, pentru a participa la conferința „Europa, Est – Vest: atât de aproape și atât de departe”. El a argumentat, printr-o serie de experiențe personale, motivele pentru care România se află atât aproape, cât și departe de vestul Europei, făcând apel la două perspective: una culturală și una politică.