Mă uit la ce se întâmplă în campania asta și nu-mi vine să cred cât de jos s-a ajuns. Că George Simion iese public și își bate joc de oamenii care trăiesc cu autism, că folosește „autist” ca pe o insultă. Mi se pare nu doar lipsit de respect, ci pur și simplu o formă de violență pe care n-ar trebui să o accepte nimeni.
Frica adevărată e că România va deveni o țară în care huliganii ajung modele. O țară în care „autist”, „scroafo”, „te agresez” devin o normalitate în limbaj, unde violența verbală și fizică sunt tolerate, ba chiar aplaudate. Validăm comportamentul cuiva care spune că nu știe ce să mai facă cu noi, luați individual, nu în grup 🙂
De luni de zile, George Simion și echipa lui promovează ura, înjurătura și agresivitatea ca „strategie politică”.
Și, sincer, nu cred că trebuie să ne sperie că el urlă prostii în fiecare zi. Ci că sunt oameni care îl aplaudă. Dacă România îl lasă să ajungă prea sus, asta înseamnă că validăm comportamentul lui. Că vom ajunge să trăim într-o țară în care să faci pe cineva „autist” devine o glumă, în care să înjuri o femeie pe stradă devine normal, în care să fii validat de fraţii Tate şi diverse clanuri de interlopi este normal, în care agresivitatea devine regulă, nu excepție.
Asta e, de fapt, cea mai mare frică după 18 mai: nu că Simion câștigă un scor electoral, ci că, de fapt, câștigă ura și că violența se mută din online și din mitinguri direct în viața noastră de zi cu zi.
De asta, pe 18 mai, o să ies la vot. Pentru că România NU e a lui Simion. Și nici nu trebuie să fie. (P)
Petru Movila – presedinte PMP Iasi