Multitudinea de norme care guvernează viaţa socială face ca în extrem de puţine cazuri să nu avem de a face cu o sancţiune pecuniară din partea vreunei instituţii publice. Să nu ne gândim la fapte tocmai grave, ci, aşa, o parcare pe un loc interzis, ascultat de muzică la volum ceva mai mare, o declaraţie pentru nuştiucare instituţie depusă după câteva zile de întârziere etc.
Încă din urmă cu două decenii, o ordonanţă guvernamentală statua că ”Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.” (OG nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor). Aceasta ar fi regula generală, deoarece în cazul în care vreo lege ar dispune altfel, în privinţa bugetului beneficiar, s-ar aplica prevederea specială. Dar ce te faci, când ai achitat amenda la timp, spre a beneficia de reducerea cuantumului ei la jumătate din minimul prevăzut de norma legală, dar ai virat respectiva sumă, să spunem, la bugetul local, în loc să foloseşti un cont aferent bugetului de stat.
Din perspectiva instituţiei care a aplicat sancţiunea, aşa stând lucrurile, dovada unei asemenea plăţi într-un buget eronat (nu contează că este tot public) nu poate fi luată în considerare. Drept urmare, aceasta va pretinde plata amenzii la nivelul stabilit prin procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională, şi nu la jumătatea minimului prevăzut de norma încălcată. Neplata sumei atrage executarea silită dacă se trece de 15 zile de la primirea actului de sancţionare (evident, dacă nu se află în procedura contestaţiei).
Normele privind corectarea erorilor din documentele de plată (Codul de procedură fiscal/CPF), nu sunt de ajutor într-un astfel de caz. Aceasta pentru că obligaţia bugetară plătită ar trebui să fie administrată de acelaşi organ fiscal, ceea ce nu se întâmplă în exemplul nostru: una înseamnă organ fiscal local, alta înseamnă organ fiscal central (ANAF).
Dar, iată, pe de-a întregul, cum sună respectivele norme: ”(1) Plata obligaţiilor fiscale efectuată într-un cont bugetar eronat este valabilă, de la momentul efectuării acesteia, în condiţiile prezentului articol. La cererea debitorului, organul fiscal competent efectuează îndreptarea erorilor din documentele de plată întocmite de debitor, în suma şi din contul debitorului înscrise în documentul de plată, cu condiţia debitării contului acestuia şi a creditării unui cont bugetar. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care plata s-a efectuat în alt buget decât cel al cărui venit este creanţa fiscală plătită, cu condiţia ca acestea să fie administrate de acelaşi organ fiscal iar plata să nu fi stins creanţele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat, cu excepţia cazului în care în evidenţa fiscală debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puţin la nivelul plăţii eronate. (3) În cazul plăţilor efectuate în alt buget, organul fiscal competent dispune unităţii Trezoreriei Statului transferul sumelor plătite eronat către bugetul căruia obligaţia fiscală este datorată.” (CPF, art. 164).
Imposibilitatea legală de a face cuvenitele îndreptări ca urmare a plăţii în cont eronat conduce la necesitatea efectuării din nou a plăţii în beneficiul bugetului corespunzător, adică la acel organ fiscal care administrează creanţa în cauză. O situaţie aparte s-a creat în procesul complex al aplicării legislaţiei privind prevenirea şi combaterea efectelor recentei/prezentei pandemii (Legea nr. 55/2020), care prevede că în acest caz contravaloarea amenzilor se face venit la bugetul de stat. Într-un număr extrem de mare, cum era de aşteptat, de altfel, cei sancţionaţi au achitat de fapt amenzile la bugetele locale (în mai puţin de 15 zile de la comunicarea actului de sancţionare), desi încasarea lor revenea de drept organelor fiscale ale ANAF. Aşadar, cu toate că amenzile au fost de fapt plătite în termenul legal, nu numai că cei sancţionaţi nu au mai beneficiat de facilitatea achitării a jumătate din minimul legal al amenzii, ci s-au trezit şi în plin process al executării silite de către ANAF.
Pe acest fond, care a generat multiple incomodităţi, MFP nu putea să nu se sesizeze. Ba, mai mult, propune şi o soluţie menită să evite prezenţa persoanelor în discuţie ”la sediul organului fiscal pentru a solicita, pe de o parte, restituirea sumelor plătite în contul bugetar eronat şi, pe de altă parte, pentru a achita suma în cauză în contul corect, cu posibile consecinţe asupra transmiterii Covid-19” (Notă de fundamentare a OUG pentru modificarea şi completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi pentru anularea unor obligaţii accesorii, https://mfinante.gov.ro/ro/acasa/transparenta/proiecte-acte-normative).
Bineînţeles, soluţia o constituie eliminarea din textul CFP a condiţiei că numai dacă obligaţia bugetară plătită este administrată de acelaşi organ fiscal se poate opera îndreptarea erorilor din documentele de plată. Ordonanţa respectivă o regăsim doar în stadiul de proiect, pe site-ul MFP, iar până la a căpăta forţa juridică deplină (are nevoie de mai multe avize, perioadă de aşteptare ”în transparenţă” etc.) probabil va mai dura. În tot acest timp, la fel de probabil, sute sau poate mii de sancţionaţi contravenţional (pecuniar) rămân sub avalanşa actelor procedurale ale executării silite fiscale.