Frumoasă, talentată, deşteaptă şi cu mult şarm. Aşa poate fi descrisă o păşcăneancă ce e cunoscută în Italia, mai ales printre artişti, scriitori, actori, oameni de cultură. Este vorba despre Andreea Diaconu, o tânăra de 28 ani ce a reuşit să ajungă la inimile italienilor prin sinceritate şi talentul sau. Pasionată de limbi străine, teatru şi poezie, Andreea este prezentatoarea, şi în acest an, a Festivalului de Film din Peninsulă. De asemenea, colaborează cu fotografi de artă şi două agenţii de publicitate din Roma. În viitorul apropiat va lansa şi o carte dar şi un videoblog român – italian, iar de curând a terminat cu brio primul an de teatru al Şcolii Internaţionale de Cinema şi Teatru Clesis Arte cu un spectacol unde l-a interpretat pe IONESCU, în “Deliriu în doi”.
Andreea este născută în Paşcani şi a locuit aici până la 19 ani atunci când a decis să plece în străinătate. Talentul i-a fost „stârnit” de mic copil în familie şi la şcoală, pornind cu învăţătorul Tănase, care i-a îndrumat paşii către poezie, muzică şi orice formă de artă. „Primul om care a crezut în mine.” spune Andreea.
Vă invit să savuraţi un interviu sincer şi relaxant al pășcănenecei Andreea Diaconu acordat pentru BIT TV.
Bună Andreea. Începem interviul cu o mică descriere despre tine. Așadar, care sunt cuvintele ce te descriu cel mai bine?
Cred că toate calităţile mele au legătură cu felul în care m-au crescut ai mei şi m-au educat iar pe parcurs am completat singură “formularul de calităţi”. Cele esenţiale – bunul-simț, ambiţia, solidaritatea – cu siguranţă îmi aparţin.
Anii copilăriei, cum erau? Ce amintiri îţi vin acum în minte?
Frumoşi, cu bune şi rele. Nu am uitat nici o clipă de unde am pornit, nu mi-am pierdut trecutul şi nu vreau să mi-l romanţez. Când mă gândesc la copilărie simt deja parfumul bradului de Crăciun în casă, parfumul cornuleţelor făcute de mama, îmi aduc aminte cu drag înconjurul oraşului cu sania trasă de tata, cu mâinile şi picioarele îngheţate pe sanie, poveştile de seară ascultate la pick-up. Dimineţile cu aromă de cafea şi poveştile la masa din bucătărie. Mai sunt clopotele de la vecernie din timpul Paştelui, culesul strugurilor de la ţară, prăjitură “de duminică” în familie.
Hmm, ce frumos, mi-ai conturat şi amintirile mele din copilărie. Trecem la anii petrecuţi în Italia și ce ce Italia?
Am ajuns în Italia sperând într-un viitor mai bun. Aveam deja aproape jumătate de familie stabilită aici de foarte mulţi ani. Pentru nimeni nu este uşor la început într-o ţară străină, însă dacă ai ambiţie şi ştii ceea ce îţi doreşti e mult mai uşor să înfrunţi dificultăţile. La început refuzăm să vorbesc italiană şi răspundeam numai în engleză. Am avut încă din şcoală o înclinaţie către limbile străine ceea ce m-a ajutat foarte mult şi în scurt timp am reuşit să învăţ limba italiană. Nu a fost greu să găsesc un job unde să pun în practică toate limbile cunoscute. Aeroportul din Fiumicino “Leonardo da Vinci” a fost “ a două mea casă” timp de 4 ani. Lucram cu o agenţie de evenimente din Milano, de Hostess şi Promoter în aeroport care mi-a deschis multe uşi. Am reuşit să mă integrez, cred eu, în mod diferit pentru că acolo eram o străină printre străini.
Au trecut anii şi te-ai reorientat. Acum ce faci, care este activitatea ta?
După experienţă din Aeroport unde în fiecare dimineaţă mă trezeam la ora 4:30 am simţit nevoia de o schimbare. Zi şi noapte trimiteam CV-uri oriunde şi nu am încetat să cred niciodată în capacităţile mele. În scurt timp am avut o propunere din partea unei societăţi multinaţionale, prezentă în peste 36 de ţări în Europa, de a colabora. Aveau nevoie de o secretară/interpret/traducător care cunoaşte foarte bine limbile străine şi de programare pe calculator. Lucrez pentru ei din anul 2013 şi mă simt norocoasă pentru că sunt zi de zi în contact cu persoane de alte naţionalităţi, ceea ce îmi deschide noi orizonturi.
Ştiu că pe lângă acest job eşti implicată şi în alte proiecte. Despre ce este vorba?
Nu uit niciodată să îmbin utilul cu plăcutul. Am avut ocazia să cunosc foarte multe persoane de calitate de la care am învăţat foarte multe şi am crescut profesional datorită lor. Colaborez exclusiv cu fotografi de artă şi două agenţii de publicitate din Roma. “Lucrez” în timpul liber la o carte şi un videoblog român – italian pe care sper să vi-l prezint cât de curând şi am terminat cu brio primul an de teatru al Şcolii Internaţionale de Cinema şi Teatru Clesis Arte cu un spectacol la sfârşitul lunii iulie unde am avut ocazia să îl interpretez ca debutantă pe IONESCU, în Deliriu în doi.
Când şi cum s-a născut dorinţa de scenă, de actorie, de prezentare?
Dorinţa de prezentare, de scenă… ohh… de mic copil… Nu m-am intimidat niciodată în faţa oamenilor pentru că îi iubesc enorm. Nu mă simt niciodată singură atunci când prezint. Dimpotrivă, publicul îmi da o forţă imensă. Cea mai recentă experienţă, cea de teatru a fost semnificativă pentru că dacă la început aveam senzaţia că pierdusem toate energiile repetând foarte mult şi eram îngrijorată, la finalul piesei de teatru am realizat că aveam de zece ori mai multă energie decât la început. Ceea ce e minunat! Nu ştiu ce îmi rezervă viitorul, dar cu siguranţă ştiu că locul meu e undeva acolo… să pot exprima ceva frumos care să poată ajunge la oricine şi să primesc în schimb energie, bucurie. Un sentiment care, da, îmi umple sufletul!
Ai prezentat anul trecut unul dintre cele mai importante festivaluri de film şi teatru din Peninsula. La fel vei face şi în acest an. Despre ce este vorba?
Da, organizatorii Festivalului Procult mi-au dat o încredere enormă pe care sper să nu îi dezamăgesc. Anul trecut am prezentat, în italiană, pentru prima oară la Academia din România la Roma şi Casa del Cinema cel mai important festival din Italia care promovează filmele româneşti de calitate şi face cunoscut publicului, atât producţia cinematografică românească cât şi artiştii şi care au avut un succes enorm aici, la Roma. Festivalul are contributul Ministerului de Afaceri externe, sprijinul Ambasadei României în Italia, Academiei României la Roma şi Institutul Cultural Român. O să îl prezint şi anul acesta, de pe 23 pe 27 noiembrie şi sunt foarte entuziasmată pentru că vor fi foarte multe noutăţi. Programul festivalului e prezent pe pagină Facebook Procult România Film Festival şi pe www.Procult.eu.
Felicitări! E un pas important făcut de tine. Ştiu că îşi exprimi emoţiile, cu succes, şi prin versuri, poezii… De unde atât de multă pasiune?
Scriu pentru că de multe ori nu ştiu să mă exprim altfel. Scriu despre ce văd, ce aud, ce simt şi despre ce pot schimba măcar în lumea pe care o povestesc. Din iubire, din suflet şi dintr-o memorie pe care trebuie din când în când să o resetez, că să-mi încapă în ea tot ce mai vreau să trăiesc. Scriu pentru că îmi plac întrebările dar urăsc răspunsurile. Mă gândesc mereu câte întrebări zac în noi pentru că ne lipseşte curajul de a le rosti… şi atunci, scriu despre tot ce mă inspiră.
Unde pot fi citite versurile scrise de ţine?
Am început acum doi ani cu un blog: emanueladiaconu.wordpress.com şi am descoperit că îmi vine mai uşor să îmi exprim gândurile în italiană decât în română, iar acum un an, am scris o carte pe care am publicat-o online “ca experiment” pe www.ilmiolibro.kataweb.it. Ea se numeşte “Quel che resta di me – Ce rămâne despre mine” şi conţine articolele cele mai apreciate din blog. M-am bucurat mult să văd persoane care s-au regăsit în poveştile mele şi au cumpărat cartea şi sper să pot reuşi curând să public cea de-a două carte.
Dorul de casă cum se simte de acolo, dat fiind că te întâlneşti cu mulţi români.
Cred că tot ce au nevoie românii de aici e să se simtă iubiţi, acceptaţi şi încurajaţi tocmai pentru că imaginea noastră a scăzut mult în ultimii ani. Avem nevoie de persoane care să ne unească, să ne promoveze frumos, avem nevoie să ne ajutăm unii pe alţii în primul rând. Există oameni, români pe care îi cunosc personal, atât de buni încât ceilalţi români se întrec în a le face rău din invidie. Asta mă întristează mult. Personal cred că suntem foarte mulţi aici însă foarte puţini uniţi. Da, e minunat să arătăm şi să păstrăm tradiţiile şi în afară României prin evenimente culturale organizate de Diaspora, dar ar fi şi mai minunat dacă ne-am strădui cu toţii să înţelegem că nu este de ajuns numai asta pentru a arata că suntem un popor frumos.
Mi-ar plăcea să merg la evenimente culturale, să văd un spectacol de folclor şi după, să mă aşez la o masă unde se expun cazuri de români care trăiesc aici, care fie “s-au pierdut”, fie nu mai au job şi trebuie să întreţină o familie, fie nu mai au pe nimeni şi sunt bolnavi şi fiecare să vină cu o mâna de ajutor.
Nu spun că nu există, dar ar trebui să fie cât mai multe. Şi să nu uităm că ne leagă un lucru deosebit pe toţi aici- dorul. În starea de dor comunicăm cel mai bine. Abia atunci ne trec prin minte lucruri lucruri pe care le-am face împreună sau preţuim toate zillele banale. Când se înteţeşte dorul, învăţăm să scriem, să vorbim, să ne lăsăm descoperiţi, să ne adorăm vulnerabilitatea, să ne ajutăm, să ne iubim unii pe alţii.
Foarte frumos spus. Să trecem la testul fulger. Aici trebuie să-mi răspunzi cu ce cuvânt îţi vine în minte atunci când auzi cuvântul meu.
Paşcani – zăpadă;
Copilărie – parfum de prăjituri;
Familie –tata;
Scenă– emoţii;
Frumos – iubire;
Aeroport – acasă;
Poezie – suflet;
Dragoste – Dumnezeu;
Mama – viaţă.
O altă rubrica al interviului este – întrebări esenţiale! Să începem!
Cu ce gând te-ai trezit azi dimineaţă? Ce am uitat să fac ieri şi trebuie să fac astăzi.
Ce te face să fii mândră? A fi un om bun şi onest.
Care este rolul tău în această lume? Să fiu mama şi să am o familie frumoasă? Îmi doresc asta mult.
Ce este luxul pentru ţine? Luxul înseamnă să îţi poţi permite libertatea de a alege să îţi petreci timpul cum simţi.
Când ai plâns ultima dată? De ce? Acum o zi, când am văzut un om care mergea desculţ pe stradă plângând.
Ce înseamnă succes pentru tine? A avea succes – a fi împlinit sufleteşte în primul rând şi a te cunoaşte foarte bine.
Care este cartea/filmul preferat de ţine? Recomandare, cea mai recentă carte citită? Carte – Anna Karenina – Tolstoi, Film – A room with a view, iar cea mai recentă carte citită: Marguerite Yourcenar –Memoriile lui Hadrian.