Cunoscută și sub numele de sfânta Vineri, Sfânta Parascheva, considerată ocrotitoarea Moldovei, este sărbătorită în fiecare an pe 14 octombrie.
Ca la orice sărbătoare, în această zi nu este voie să se spele, să se calce, să se facă treburi prin gospodărie sau în afara ei. Conform tradiției, cei care vor face aceste lucruri vor avea dureri de cap.
Femeilor care vor coase sau care vor toarce o să le apară negi pe mâini, după cum se spune în popor. Pe de altă parte, dacă bărbații vor munci în această zi, casa lor va fi lovităde trasnet.
Este ziua în care se fac pomeni pentru cei care au murit fără lumânare. Gospodinele trebuie să dea de pomană must, vin roșu sau lipie ori pâine, dar să nu ofere poame cu cruce, nuci, castraveti ori pepene rosu.
Se mai spune în popor că Parascheva este cea care stăpânește lumea femeilor și a îndeletnicirilor acestora, așă că femeile care vor să se mărite trebuie să se roage ei.
Tot Paraschea este considerată și ocrotitoarea femeilor însărcinate, care trebuie să dea de pomană copiilor săraci. În acest fel, pruncul o să fie protejat, iar nașterea va fi una ușoară.
În această zi se pregătesc oile pentru iarnă. Se spune din bătrâni că ciobanii nu trebuie să cioplească nimic, altfel mieii vor fi tărcați.
Se poate spune cum va fi iarna după comportamentul oilor. Astfel, dacă în această zi oile dorm înghesuite, se anunță o iarnă lungă și friguroasă. Dar dacă oile dorm separate, se pare că iarna va fi una blândă.
Cine a fost Sfânta Parascheva
Sfânta Parascheva, numită “cea Nouă”, de la Iaşi, “a Moldovei luminătoare” şi lauda întregii Ortodoxii, s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al Xl-lea, din părinţi binecredincioşi şi de bun neam, aşa cum arată părintele Ioanichie Bălan în “Patericul Românesc”.
Cei doi copii ai familiei, Parascheva şi Eftimie, fratele său mai mare, au primit o creştere aleasă şi educaţie religioasă. Eftimie a intrat înaintea ei în nevoinţa monahală şi, pentru sfinţenia vieţii lui, a ajuns episcop al Matidiei. La fel şi Sfânta Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la vârsta de aproape 15 ani, a intrat într-o mănăstire de fecioare din oraşul Ieraclia Pontului.
După cinci ani a plecat la Ierusalim, s-a închinat la Mormântul Domnului şi a rămas mai mulţi ani într-o mică mănăstire de călugăriţe pustnice de pe Valea Iordanului.
În aşezământul de la Iordan s-a nevoit cu şi mai aspre osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli şi rugându-se pentru lume. Faptele ei cele bune erau desăvârşita curăţie a minţii şi a inimii de gânduri şi imaginaţii pătimaşe, neîncetata rugăciune cu lacrimi de bucurie, postul şi privegherea de toată noaptea şi dragostea pentru Hristos, Fiul Lui Dumnezeu.
La vârsta de 25 de ani, povăţuită fiind de îngerul Domnului, s-a reîntors în patrie şi s-a nevoit încă doi ani lângă biserica satului natal, Epivat.
Pe la jumătatea secolului al XI-lea, la vârsta de 27 de ani, Cuvioasa Parascheva şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată aproape de malul mării.
Mai târziu, în urma unor minuni la mormântul său, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost găsite întregi în pământ şi au fost puse în biserica Sfinţilor Apostoli din satul Epivat, spre cinstire şi închinare.
Cum au ajuns moaștele la Iași
În 1393, sfintele ei moaşte au fost dăruite lui Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti, iar după trei ani turcii le-au dat cneaghinei Anghelina a Serbiei, care le-a strămutat la Belgrad, unde au rămas 125 de ani.
După ocuparea Serbiei de către turci, în 1521, moaştele Sfintei Parascheva au fost luate şi duse în palatul sultanului din Constantinopol. Au fost apoi răscumpărate de Patriarhia Ecumenică cu 12.000 de ducaţi de aur şi au rămas în Catedrala patriarhală din Fanar timp de 120 de ani.
În 1641, ajungând Patriarhia de Constantinopol datoare la Poarta otomană cu sume mari de bani, ce reprezentau birul anual impus asupra Bisericii, patriarhul Partenie a dăruit moaştele Cuvioasei Parascheva, drept recunoştinţă, domnului Moldovei, Vasile Lupu, care a achitat turcilor toate datoriile patriarhilor de Constantinopol şi Ierusalim pe mai mulţi ani.
Moaştele Preacuvioasei Parascheva au ajuns în Iaşi în anul 1641, la 13 iunie, şi au fost aşezate cu multă cinste în biserică atunci zidită, a Mănăstirii Sfinţilor Trei Ierarhi. Aici au stat până la 26 decembrie, 1888, când au fost scăpate prin minune de un incendiu. Apoi au fost transferate în noua Catedrală mitropolitană din Iaşi, unde se află şi astăzi.
Sursa: StirilePROTV