“Până la urmă un rinichi nu ar fi mare lucru, ca să scăpaţi de datorie. Se poate trăi cu unul singur”. Este un fragment dintr-o discuţie care ar fi avut loc între un restanţier la bancă şi un recuperator de credite. Sute de români cu restanţe la credite sunt hărţuiţi zi şi noapte de unii dintre recuperatorii de creanţe. Totul ar putea lua sfârşit în cazul în care un proiect de lege adoptat marţi de Senat va trece de Camera Deputaţilor şi se va transforma în lege, dau asigurări autorii iniţiativei parlamentare.
Proiectul va tăia din elanul celor 194 de firme de colectare de debite din România care vor putea obţine de la datornici maximum dublul sumei pentru care au cumpărat creanţele, fără să depăşească valoarea debitului principal. Acum s-a ajuns la lucruri de neimaginat. Un avocat spune că o bancă a vândut către recuperatori creanţe de 33.000.000 de euro, pentru suma de 1.500.000 euro, considerat de bancă drept un „preţ corect”.
În timp ce Guvernul nu susţine proiectul, pentru că afectează patrimoniul privat, reprezentanţi ai Asociaţiei de Management a Creanţelor Comerciale (AMMC), care reuneşte 15 firme, susţin că legea ar duce la majorarea creanţelor nevândute, ceea ce va genera o scumpire a creditelor, în urma cărora vor avea de suferit clienţii buni platnici. În executare silită sunt aproximativ 3 milioane de români şi există circa 700.000 de dosare de cesiune de creanţă.
În cazul în care proiectul trecut de Senat va deveni lege va însemna capătul de drum pentru mulţi dintre recuperatorii de creanţe, este de părere avocatul Adrian Cuculis. În prezent recuperatorii de creanţe, ale căror afaceri au înflorit în ultimii ani, au ajuns să facă profituri de 300-500%.
“Proiectul de lege va reglementa raportul între recuperatori şi bănci, iar băncile nu se vor mai arunca să vândă creanţele pe nimic, fiindcă nici recuperatorii nu vor mai putea da orice sumă pe creanţe. Vor fi condiţionaţi de această lege să nu poată să ia mai mult de 100% faţă de cât a plătit pe creanţa de la bancă”, a declarat pentru gândul avocatul Adrian Cuculis.
“Creanţele se vând cu până la cel mult 4,5% din suma pe care banca o are împotriva debitorului, aşa că atunci când negociaţi cu recuperatorii de creanţe, puteţi cunoaşte poziţia de la care ei pleacă. Băncile, prin crearea de provizioane, pe care mai departe le deduc fiscal tot de la statul român, nu ies în pierdere cu niciun leu”, a spus el Cuculis. Avocatul a publicat pe Facebook un document care arată că una dintre bănci vinde creanţe de 33.000.000 de euro pentru 1.500.000 euro, considerat un “preţ corect”.
Potrivit lui Cuculis activitatea de recuperare de creanţe nu este reglementată de vreo normă şi că singurii pentru care există prevederi legale pentru a face recuperare de creanţe sunt de fapt executorii judecătoreşti.
„Ce aţi făcut luna asta cu banii, de nu aţi plătit rata?”
Pe de altă parte avocatul mai spune că deşi se vorbeşte de un „cod de conduită” făcut de asociaţia recuperatorilor – Asociaţia de Management a Creanţelor Comerciale -, care cuprinde 15 din totalul celor 194 de firme, efectul lui este „asemănător cu cel al unui pistol cu apă”. „Nerespectarea codului de conduită nu atrage nici o sancţiune, nu e vorba de o lege sau de o directivă”, a spus avocatul.
“O clientă de-a mea a primit un telefon la 10 seara şi i s-a sugerat că cel mai bine să îşi vândă un organ pentru a-şi putea închide problema cu creditul. <Şi până la urmă un rinichi nu ar fi mare lucru, se poate trăi cu unul singur>”, i s-ar fi sugerat restanţierei de la celălalt capăt al firului, spune el.
A fost un caz izolat, spune avocatul, dar o practică uzuală este ca recuperatorii să îl sune de exemplu pe domnul X-ulescu, care lucrează în MapN şi să întrebe „Ce aţi făcut luna asta cu banii, de nu aţi plătit rata? Ia spuneţi, cum aţi cheltuit salariul?” . Sau „vinde ce ai prin casă”, precum şi ameninţări de genul ” venim cu poliţia şi îţi spargem uşa”. „Nu au cum să facă lucrul acesta. Singurul care este autorizat este executorul judecătoresc”, a subliniat avocatul.
Restanţierii care se simt hărţuiţi se pot apăra prin înregistrarea mesajelor pe care le consideră defăimătoare, mesaje care intră în contradicţie cu respectarea demnităţii umane. “În cele din urmă pot formula plângere penală, mai ales dacă telefoanele pe care le primesc sunt de natură să inducă o stare de temere”, a mai explicat avocatul.