Ce este Crăciunul? Cum ar trebui să ne raportăm la această sărbătoare? Care sunt înţelesurile credinţei în Fiul lui Dumnezeu devenit om, în marea taină a vieţuirii lui Dumnezeu printre oameni? Acestea sunt doar câteva întrebări la care Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei oferă răspunsuri interesante. Pe lângă acestea, în acest an, ÎPS Teofan ne propune şi o incitantă meditaţie asupra unei teme provocatoare pentru familia modernă, copleşită de griji specifice: „Se cuvine ca icoana Naşterii Domnului să fie aşezată în fiecare casă la loc de cinste, icoană ce poate fi şi izvor de întrebare pentru mulţi: De ce nu am copii? De ce am doar unul sau doi? Unde sunt ceilalţi? Cum pot repara greşeala şi redobândi normalitatea?“
Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor şi din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului: har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt
„Domnul coboară,
Îngerii cântă,
Magii Îl adoră,
Păstorii aleargă
Ieslea o-nconjoară,
Mari minuni se întâmplară.“
Iubiţi fraţi preoţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Hristos-Domnul,
Dumnezeu ne-a binecuvântat şi anul acesta să ajungem la marea sărbătoare a Naşterii Fiului Său din Fecioara Maria prin puterea Duhului Sfânt. Dumnezeu a venit în lume, a vieţuit printre oameni pentru ca aceştia să redobândească puterea de a vieţui autentic aici, pe pământ, în perspectiva vieţii veşnice.
În aceste zile de praznic dumnezeiesc, Sfânta Scriptură, slujbele Bisericii şi minunatele colinde bat la uşa inimii noastre, sensibilizându-ne să primim vestea cea bună a coborârii Domnului pe pământ.
Sfântul Apostol Pavel ni se adresează, în mod special în aceste zile, spunând: „Gândul acesta să fie în voi, care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind (…), S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om“I.
Urmările coborârii lui Dumnezeu printre oameni sunt mărturisite de slujbele Bisericii, într-un elan de bucurie şi de nădejde: „Veniţi să ne bucurăm întru Domnul, povestind taina ce este de faţă. Zidul cel despărţitor acum cade; sabia cea de foc se îndepărtează; heruvimul nu mai păzeşte pomul; iar eu mă împărtăşesc din dulceaţa din Rai, de la care m-am îndepărtat, din neascultare“II.
În cuvinte simple, dar adânci şi cuprinzătoare, colindele prezintă acelaşi adevăr al Naşterii lui Hristos cu chemarea stăruitoare adresată nouă pentru a ne lăsa cuprinşi de harul mântuitor al Betleemului.