PAVEL POSTOLACHI – SCRISOARE DE CONDOLEANTE, NOTARUL MIHAI ISACHE

Cu profundă tristețe, am aflat despre trecerea la cele veșnice, după o scurtă și grea suferință, a concetățeanului nostru pășcănean, notarul Mihai Isache. Ne exprimăm regretul pentru despărțirea de el, care pentru noi a fost un pășcănean care, prin activitatea sa publică și cotidiană, a contribuit la rezolvarea multor situații legate de, definirea juridică și legală a proprietăților, a moștenirilor primite sau transmise de noi.
S-a născut acum 71 de ani, într-o familie de oameni credincioși, evlavioși, harnici și darnici, în satul Mitești – Verșeni, comuna Miroslovești, vatră de sat istorică așezată pe malul stâng al apei Moldovei, satul de unde a coborât la Pașcani și Profira Ursache, mama lui Sadoveanu. Familia sa își are obârșia în timp într-o veche rădăcină de răzeși. Cei șase copii ai părinților, printre care și el, au primit o educație aleasă, creștină și civică, înmiresmate de credința creștină ortodoxă, parte integrantă a sufletului românesc.
Prin buna cuviință, ascultare și perseverență a urmat școlile timpului care l-au pregătit, devenind mai întâi un bun învățător la școlile din sat și din Ciohorăni. A urmat apoi Facultatea de Drept, devenind jurist și apoi notar, șef al Notariatului Pașcani. În anii tinereții, s-a căsătorit cu consăteanca lui, Tatiana Mitescu, profesoară de limba și literatura română, venită și ea dintr-o veche familie de răzeși. Rodul dragostei lor din viața de familie creștină s-a împlinit prin cei trei copii – Gabriela, Mihaela și Dragoș. Prin purtarea de grijă, prin asumarea responsabilității de tată adevărat și bun, și-a îndrumat copiii pe cărările bune ale vieții, îndemnându-i să învețe carte, să fie credincioși, cuviincioși, să își iubească părinții, moșii și strămoșii, țara și biserica. I-au îndemnat să se căsătorească, iar ei i-au adus bucuria întemeierii unor familii frumoase și cu nepoți frumoși. I-au îndemnat să se pregătească și să devină și ei notari publici.
L-am cunoscut ca pe un om bun, ca pe un notar bun, care ca și ceilalți notari din Pașcani era de multe ori un bun sfătuitor, un îndrumător la pace, omenie, credință, adevăr și dreptate pentru cei care de multe ori definirea proprietății, împărțirea moșteniriii deveneau prilej de ceartă, ură și dezbinare. Așa trebuie să fie un notar adevărat. A fost un om cu frică de Dumnezeu, cu orizontul inimii și al credinței bine definit. A fost un om rugător, de multe ori ne-am rugat împreună în biserica din parohie și în alte biserici, era iubitor al valorilor morale, creștine și l-am considerat întotdeauna un prieten adevărat al bisericii noastre și al multor slujitori de altare sfinte din Pașcani, din împrejurimi, din satul natal, din diferite biserici și mănăstiri. Îndrăzenesc să mă număr și eu printre ei. A iubit Pașcanii ca pe lumina vieții lui. Regretăm că pierdem, rând pe rând, pe acești pășcăneni, care împreună cu noi toți și-au adus aportul fiecare în dreptul lui ca să trăim aici vremelnic în pace, dragoste, bucurie și spirit de solidaritate la bine și la greu. Deunăzi ne-am despărțit și de vrednicul de pomenire, medicul Corneliu Jora, de aceeași vârstă cu Mihai Isache.
Ne rugăm bunului Dumnezeu ca să îl ierte de toate păcatele, să îl dezlege de orice legătură rea ce s-a pus asupra lui, să îl odihnească întru lumina cea neînserată a Sfintei Treimi.
Veșnică să îi fie pomenirea!
Protopop de Pașcani,
Preot Pavel Postolachi