Postul intermitent (intermittent fasting) a devenit una dintre cele mai populare strategii de nutriție din ultimii ani, fiind promovat ca o soluție rapidă pentru scăderea în greutate și chiar ca o metodă promițătoare de prelungire a vieții. Cu toate acestea, medicii specialiști avertizează că postul nu reprezintă un panaceu universal. Dr. Mihaela Posea, medic specialist în diabet, nutriție și boli metabolice, a explicat pentru Libertatea ce procese biologice se declanșează în organism în orele fără mâncare, care sunt cele mai eficiente scheme de fasting și ce riscuri ascunde respectarea rigidă a acestei diete.
Ce este postul intermitent și cum influențează metabolismul
Postul intermitent presupune alternarea perioadelor de alimentație cu cele de post, fără a impune neapărat restricții asupra tipurilor de alimente consumate.
„În orele fără aport caloric, nivelul insulinei scade, organismul utilizează progresiv rezervele de glicogen și crește mobilizarea grăsimilor pentru producerea energiei. Pe măsură ce postul se prelungește, poate crește și producția de corpi cetonici. Există studii care au evidențiat efecte favorabile asupra greutății corporale, sensibilității la insulină și asupra profilului lipidic (grăsimilor din sânge) însă amploarea beneficiilor variază în funcție de durata postului, aportul caloric și particularitățile individuale.”, arată medicul specialist în diabet, nutriție și boli metabolice Mihaela Posea.