Centrul Cultural-pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul“ din Durău a găzduit în zilele de 16, 17 şi 18 iunie întrunirea preoţilor din protopopiatele Paşcani şi Roznov, care s-a desfăşurat în cadrul conferinţelor pastoral-misionare din Arhiepiscopia Iaşilor. Preoţii au venit la acest eveniment însoţiţi atât de preotese, cât şi de pruncii lor.
În cuvântul de deschidere rostit în cadrul întâlnirii, care a avut ca temă centrală „Preotul şi preoteasa – părinţi în familie şi în parohie“, Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, le-a împărtăşit fraţilor preoţi şi preoteselor acestora că îşi doreşte ca în aceste zile să se vorbească şi despre bucuria de a fi preot, căci prea des, atunci când se întâlnesc cu alte ocazii, vorbesc despre dificultăţile întâlnite, precizând faptul că pe lângă dificultăţi există şi imense bucurii şi spaţii de desfătare duhovnicească lăuntrică, care sunt alcătuite din lucruri simple, care trebuie reconştientizate şi cultivate. IPS Teofan a amintit totodată că nu este dramă mai mare decât aceea de a nu fi ceea ce eşti.
Sintetizând sursele principale de presiune exercitate asupra familiei preotului, au fost identificate ca fiind cele mai periculoase duhul lumii, opulenţa de orice fel, lipsurile materiale şi dezechilibrul dintre timpul petrecut cu familia şi timpul petrecut în viaţa parohiei.
În urma expunerii în plen a temei „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, prezenţă a familiei creştine în misiunea Bisericii“ de către părintele Constantin Ghervan din parohia Brăeşti, Protopopiatul Paşcani, s-a putut constata adevărul că felul umanităţii de a vieţui până la împăratul Constantin a fost îndepărtat prin deciziile sale şi că s-a inaugurat un alt mers al lumii cunoscute până atunci. Persecuţiile creştinilor de dinainte de împăratul Constantin au reapărut în mod special în veacul XX în Europa de Est, constatându-se că în ultimii 10-15 ani a început o altă persecuţie, manifestată pe două fronturi, o persecuţie sângeroasă şi una nesângeroasă, dar extrem de nocivă, care este îndreptată împotriva familiei.
S-a vorbit, de asemenea, despre faptul că actualmente, în lume, sunt zone unde creştinii sunt pur şi simplu ucişi, citându-se o informaţie conform căreia o sută de mii de creştini sunt ucişi pentru credinţa în Domnul Hristos, ceea ce înseamnă că la fiecare cinci secunde şi jumătate un creştin îşi dă viaţa pentru Hristos. Iar lucrul acesta este posibil numai dacă familia, şi familia preotului în special, se străduieşte să fie aşa cum este familia unei fetiţe de trei anişori, care, întrebată fiind cum sunt părinţii ei, a răspuns: „Părinţii mei sunt frumoşi, fericiţi şi adevăraţi“. Iar acest lucru este consecinţa firească a conştientizării, şi mai ales a trăirii, faptului că preotul şi preoteasa, soţul şi soţia, în general, sunt un singur trup şi că, aşa cum îndrăzneţ afirma părintele Arsenie Papacioc, harul revărsat la hirotonie se pogoară peste bărbat şi peste femeie ca peste un trup unic, format prin Taina Sfintei Cununii.
Continuarea aici.