Jumătatea a doua a secolului XX, anii odiosului regim comunist, au însemnat pentru România și ruperea statului de principalele valori care au clădit țara. Romanii aveau un termen: ”damnatio memoriae”, adică o ștergere din istorie.
Proclamarea Republicii Populare Române a întors complet pe dos Istoria.
Astfel s-a întâmplat și în cazul României, când comuniștii au îndepărtat din filele istoriei evenimente, personalități, principi, regi, principii liberale și democratice, însuși monarhia.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă Proclamarea Independenței, moment crucial pentru istoria României. Sărbătorirea Zilei Independenței, fie pe 9 Mai, fie pe 10 Mai de Ziua Regalității, a scindat opinia atât a societății cât și a mediului academic.
Dar cum s-a ajuns aici?
În contextul Războiului Ruso-Turc (1806–1812), România își proclama independența față de Imperiul Otoman.
Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe al României, rostea pe 9 Mai 1877, în Parlament, celebra frază: „suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”.
Tot în ziua respectivă, atât în Cameră, cât și în Senat s-a votat o moțiune pentru indepedență, moțiune acceptată de Carol I sub titlul de proclamație.
Continuarea aici