In fiecare an, in 20 decembrie, romanii sarbatoresc Ignatul, zi in care este permisa o singura activitate: taierea porcului, urmata de prepararea specialitatilor pentru sarbatoriilor de iarna: toba, racitura, tochitura, carnati.
Obiceiurile traditionale de sacrificare a porcului in ziua de Ignat inca se mai practica prin satele noastre romanesti, ritualurile de demult fiind pastrate la fel, pana in zilele noastre. In cautarea lor, dar mai ales pentru a le intelege semnificatiile am pornit dis de dimineata la o familie de gospodari din comuna Miroslovesti.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=y6XvFP6tvp8]
Eu, Roxana si Marius ne-am trezit cu noaptea-n cap, ne-am infofolit bine, ne-am facut curaj si am plecat la familia Handra din satul Soci, comuna Miroslovesti, unde, in cotetul lui, un purcel bine hranit, la greutatea ideala de sacrificare, 100 de kg, astepta cuminte fara sa stie ca a sosit Ignatul. O legenda de-a noastra spune ca, in noaptea de 19 spre 20 decembrie, atunci cand crestinii ortodocsii sarbatoresc ziua Sfantului Ignat, porcii care vor fi sacrificati se viseaza cu margele rosii la gat, adica isi viseaza sfarsitul.
Este al doilea animal sacrificat in aceasta luna de catre familia Handra, primul fiind taiat imediat dupa Sf Neculae, pentru a trimite produse facute in casa, traditionale, baiatului plecat la munca in strainatate.
Asadar, ajunsi acasa la familia Handra, pe un frig cu multe grade minus, trei barbati s-au adunat in curtea din spatele casei, s-au incalzit cu un pahar de rachiu, apoi stapanul casei s-a indreapta spre cotet, a deschis usa larg, insa godacul se incapatina sa iese afara. Parca simte ca i se apropie sfarsitul. De fapt, cam asa se intampla de fiecare data, spun cei veniti sa dea o mana de ajutor. Doi dintre barbati intra aplecati in cotet. Porcul incepe sa guite din ce in ce mai tare pe masura ce este tras de urechi spre locul in care urmeaza sa-si dea ultima suflare. Seful echipei il incaleca, scoate de la spate un cutit mare si foarte ascutit, cauta locul potrivit pentru a-l infinge in gatul porcului.
Animalul de 100 de kilograme este ţinut în continuare cu putere de cei trei bărbaţi. Nu odată s-a-ntâmplat ca porcul să scape şi să-nceapă să alerge disperat prin curte cu un cuţit înfipt în gât, povestesc gazdele.
Odata rapus, porcul fara suflare a fost acoperit cu paie, carora li s-au dat foc. Apoi a fost intors de pe-o parte pe alta si parlit ca la carte.
A fost nevoie si de un arzator cu gaz pentru ca soricul purcelului sa fie curat si gustos.
Purcelul odata parlit a fost acoperit cu o patura pentru ca soricul sa se inmoaie in timp ce, noi cei care am participat la eveniment ne-am intins de-a lungul porcului pentru a scapa de durerile de spate in anul care vine.
Cand a fost negru – taciune, porcul s-a spalat apasat cu sare si apa calda, pana cand soricul a ramas curat si auriu.
Gerul cumplit de afara ne-a amortit mainile si picioarele chiar daca ne-am strans cu totii in jurul focului. Noroc de Andreea, o tanara din sat, imbracata in port traditional moldovenesc care ne mai incalzea din cand in cand cu cate un pahar de vin sau tuica, dupa preferinta.
Toti sunt cu ochii pe Nea Sandu, mester recunoscut in taierea porcilor de mai bine de 30 de ani. Toata luna a fost ocupat cu taiera porcilor, gospodarii facandu-si “programare” din timp. Omul vine mereu la ora anunţată, cu uneltele necesare, dar mai ales înarmat cu multă răbdare.
La taiere nu a asistat nici o parte feminina, deoarece traditia spune ca porcul moare cu mare greutate daca la taierea lui asista persone miloase din fire, iar carnea nu va mai fi la fel de buna.
Dupa taierea porcului, s-a facut o crescatura pe ceafa lui, pentru că pe acolo ii iese sufletul.
In scurta vreme, animalul din curte a fost transat in costite, ciolane, pulpe si grasime. Apoi bucatile de carne au fost presarate cu sare si puse in covata.
Slănina este cea mai importantă, pentru că stă până în vara următoare, dacă este sărată şi afumată aşa cum trebuie. Aceasta se serveste cu ceapa si un pahar de tuica, spun gazdele noastre. Dar pentru a fi gustoasa si frageda, lemnul din afumătoare trebuie sa fie musai de cires.
A sosit si cel mai asteptat moment. Stapanul casei a vrut sa vada cum e inima porcului. Aceasta era cu mult sange inchegat, semn ca va avea noroc la bani in anul care vine. Si splina era groasa in capat. Conform traditiei e semn ca vom avea o iarna grea, cu multa zapada.
Doamna Maria ne-a dat si cateva retete de bucate pentru masa de Craciun. De exemplu la carnati pui carne macra, putina slaninuta, usturoi din belsug, cimbru, busuioc si piper. Se lasa la uscat cateva zile, iar apoi se duc la afumatoare special amenajata.
Nici o zi de Ignat nu se poate sfarsi fara implinirea unui obicei impământenit: Pomana Porcului. Dupa ce porcul a fost transat, gospodarul alege cele mai fragede bucati de carne si le trimite nevestei la bucatarie.
Doamna Maria a pus un ceaun pe roata plitei, plin cu carne taiata cubulete, o cana de apa, usturoi, sare dar si vin rosu. Cand a inceput sa fiarba a adaugat si bucatile fragede de carne slaba. Odata cu friptura, gospodina a facut si o mamaliga mare, taiata cuburi, cat sa ajunga la toti mesenii si, in mijlocul mesei, a pus si un castron cu varza murata.
Gazdele si toti cei care au ajutat la treaba au ciocnit cate un pahar de tuica adunati in jurul mesei.
A fost o experienta frumoasa pe care v-am impartasit-o si dumneavoastra. Iar gazdelor le multumim si le uram Sarbatori fericite!
ziarulorizont.info