În ultimii ani, am fost bombardați cu investigații detaliate despre cât se fură în România, de la păduri și fonduri europene până la funcții și doctorate. Cu toate acestea, luminița de la capătul tunelului se stinge din ce în ce mai des, iar lipsa de optimism a românilor se reflectă în absenteismul de la vot sau îmbrățișarea extremismului AUR. O soluție nu avem încă, dar măcar există o posibilă explicație științifică.
România este o țară a paradoxurilor. Doar la noi, ”băiat deștept” are o conotație negativă, o referință la un individ care deseori face combinații cu statul sau se află într-o funcție pe care nu o merită la niciun nivel. Cu toții știm că avem o țară bogată sau că am avut la un moment dat, dar la fiecare patru ani se pare că alegem cine ne fură pe perioada următorului mandat, nu pe cine va administra acea avere ancorată în moși strămoși.
Se fură atât de mult la noi, încât românii au ajuns să fie resemnați cu întreaga realitate cotidiană.
Cum se fură în România și de ce nu se mai termină de furat
Mă gândeam de curând la efortul din spatele scurtelor documentare de la Recorder și, în același timp, la inutilitatea lor. E fascinant să vezi cum un clip intitulat ”Singur împotriva partidului” despre funcțiile publice alocate pe considerente politice a ajuns la 1,4 milioane de vizualizări pe YouTube, iar la alegerile desfășurate la câteva zile după publicare lui, PNL a ajuns să conducă România, fie și într-o coaliție.
Aceasta este țara în care primari care pun în pericol viața propriilor alegători prin instalații de apă contaminată sunt realeși în funcție. Primari care au făcut sex cu minore sunt realeși, primari care au exploatat ilegal pădurile din administrație și sunt judecați penal, la fel. Cu alte cuvinte, români obișnuiți, prin votul lor dezinformat sau cumpărat cu ulei și făină, ajung să fie complici la niște situații care se propagă de mai multe decenii.
În teorie, din momentul în care țara noastră a intrat în Uniunea Europeană, în 2007, furturile au devenit un pic mai complicate. România trebuia, încă de la acea vreme, să transpună în legislația locală acte normative stabilite la Bruxelles, în cadrul Comisiei Europene. Accentul, de la început, s-a pus pe importanța justiției pentru stabilitatea economică a unei țări, progresul infrastructurii și o dezvoltare sănătoasă a societății.
Se fură atât de mult legal în România, cu acte în regulă, încât o lucrare de licență care nu a existat niciodată sau un doctorat plagiat abia mai ajung subiect de știri. S-au inventat atât de multe studii și calificări, încât creierul românului este imun la astfel de ”formalități”. Mi se pare incredibil că încă ne mai mirăm atunci când apar companii angajate de primării ale căror administratori se bucură de un salariu lunar de 24.000 lei.
La noi, studiile autentice sunt pedepsite cu salarii infime. Un cercetător științific ”se bucură” de un salariu între 1900 și 2300 lei, în timp ce o menajeră din Capitală poate câștiga fără emoții 3000 de lei ”în mână”. Apropo, pentru acei 2300 lei, un candidat care își depune CV-ul trebuie ”să aibă titlul științific de doctor în domeniul relevant pentru Centrul de Cercetare”.
Ultimele alegeri parlamentare s-au desfășurat la finalul anului trecut. Au avut probabil cea mai mică prezență la vot a românilor din aproape 30 de ani. Data viitoare când te întrebi cât de aberant este argumentul ”nu ai cu cine vota”, să ai în vedere că pe listele PMP, PER, PP-USL sau PNL s-au aflat oameni investigați sau condamnați pentru fraude cu fonduri europene, braconaj, infracțiuni de corupție.
Teoria geamului spart sau de ce România nu se mai face bine
Poate ți se pare ciudat, dar România s-a transformat într-o cleptocrație tocmai din cauza faptului că societatea ultimilor 30 de ani a permis și încurajat acest comportament. Ca referință, cleptocrația este un tip de guvernare în care membrii săi caută, în primul rând, să obțină avantaje personale (materiale, sociale, politice etc.), pe seama celor în numele cărora guvernează, conform dexonline.
În definitiv, oameni buni au avut la un moment dat proiecte ambițioase. Inițiativa ”Fără penali în funcție publice” suna ca un miracol care ne va aduce pe calea cea dreaptă în urmă cu câțiva ani. Din păcate, degeaba a strâns peste un milion de semnături și ar fi trebuit să se reflecte într-un referendum care să ducă la modificarea Constituției.
Un alt exemplu de lucru bun din România care, din cauza unei conjuncturi politice, nu s-a mai reflectat în nimic este referendumul pentru reducerea numărului de parlamentari. La referendumul din 2009, au participat peste 80% dintre românii cu drept de vot, care au cerut Parlament unicameral și maximum 300 de parlamentari. Potrivit legilor, Parlamentul era obligat să schimbe toată legislația aferentă pentru a respecta voința populară.
Între aceste texte de lege ce trebuiau schimbate, figura și Constituția României, iar pentru modificarea ei, în Parlament, erau necesare voturile a doua treimi din plenul celor două camere. Pe parcursul vieții noastre, s-a dovedit că este improbabil ca o grupare politică sau alianță să dețină o majoritate de două treimi din Senat și Camera Deputaților, poate doar AUR în 2024.
În final, România este o victimă a teoriei geamurilor sparte. Comunitatea se află într-un stadiu atât de acut de degradare, iar lipsa de educație este atât de cruntă, încât să speri că vom avea autostrăzi în România pe parcursul următorului deceniu este ca și cum ai crede că Star Wars este un documentar despre explorarea spațiului.
Atâta timp cât parlamentari, primari și oameni de partid desprinși din epoca Ceaușescu propagă aceleași valori defectuoase, aceeași cultură a jafului național și a propagandei prin mass media controlată de partid, lucrurile nu se vor schimba în țara noastră. Poate un om sau un partid este bine intenționat, poate chiar vrea să facă un bine pentru români, cum s-a întâmplat cu inițiativa ”fără penali”. Când același om ajunge însă la guvernare, scara de valori se schimbă, se vede ”un geam spart” la orizont, se declanșează creierul reptilian și se înfiripează gândul ”oare chiar mai contează un al doilea geam spart?”.