Ce reguli ar trebui să urmezi pentru a reuși să construiești, într-un timp relativ decent, o deprindere nouă? Ușor de spus, greu de făcut. Îi spun ”deprindere”, deși, probabil, ar trebui să îi spunem ”obicei” sau ”rutină”. Sunt oameni care vor să se lase de fumat. Alții, vor să slăbească, să mănânce mai bine, să învețe limbi străine ori să cânte la chitară.
Acestea sunt deprinderile pe care le considerăm, cu toții, pozitive. Despre ele e vorba în textul de mai jos. Cele negative, după cum pare că au observat oamenii de știință, sunt mult mai ușor de dobândit pentru că ele oferă, imediat și chiar la sursă, recompensa chimică a menținerii lor. Deprinderile negative se formează de la sine. Cu ele mai degrabă te bați zilnic.
Textul pe care îl citești e analiza mea asupra mecanismului formării deprinderilor noi din viața noastră. O să menționez aici câteva teorii pe care le-am considerat utile, dar și câteva observații proprii.
Ce spun studiile că ar fi util în construirea unor deprinderi?
1. Mai mult decât o simplă tactică, recompensa intrinsecă face ca exercițiile să devină un obicei – Iowa State University – 2016, L. Alison Phillips, Pier-Éric Chamberland, Eric B. Hekler, Jessica Abrams, Miriam H. Eisenberg.
Studiul spune că, atunci când ne construim deprinderi noi, e important să regăsim, în acele deprinderi, o serie de recompense care să ne motiveze să continuăm. Dacă deprinderea în sine e de natură să ne oblige constant să ne gândim la ea ca la o corvoadă, e evident că n-o să rămână pe termen lung. Dacă îți place activitatea respectivă, dacă ea te face să te simți mai bine, atunci acolo e secretul succesului.
De fapt, teoria spune că o deprindere are nevoie, pentru a fi pusă în practică, de mai multe condiții care trebuie îndeplinite:
- Declanșatorul. Aici ne referim la motivul pentru care ți-ai dori să dobândești respectiva deprindere. Exemplul cel mai simplu care-mi vine în minte e ideea de exerciții fizice regulate. Sau ideea de a mânca mai puțin haotic.
- Acțiunea. Zi după zi, deprinderea pe care vrei să o dobândești trebuie pusă în practică. Aici, așa cum amintește studiul de mai sus, e important ca acțiunea să nu fie însoțită mereu de întrebarea ”de ce fac asta?”. Iar ideea asta se leagă de a treia condiție:
- Recompensa. Adică ”ciocolata” pe care o primește creierul tău ori de câte ori exersează deprinderea în cauză. E partea cea mai interesantă, iar studiul amintit mai sus vizează tocmai ideea asta. Recompensa intrinsecă este specifică fiecărui individ. Ar putea fi de ordin fiziologic, endorfine sau serotonină, sau pur și simplu din dorința de a petrece timp cu un prieten în timp ce lucrezi afară. Recompensa intrinsecă necesită timp și experiență pentru a se dezvolta. Dacă nu te simți mai bine sau nu te bucuri de deprinderea nouă, vei renunța repede la ea.