Sâmbăta Mare este ultima zi din Săptămâna Patimilor, fiind respectate cu sfințenie mai multe tradiții și obiceiuri.
În Sâmbăta Mare, Biserica prăznuiește pogorârea Mântuitorului Iisus Hristos la iad.
În fapt, ziua de sâmbătă face legătura între Moartea și Învierea lui Hristos.
Coborât la iad, Hristos le-a propovăduit celor adormiți cuvântul Evangheliei.
Tot acum, Iisus a întins mâna către Adam și Eva, pe care i-a scos din lumea întunericului.
Sâmbăta Mare simbolizează trecerea de la moarte la viață, de la păcat la mântuire.
Această zi din Săptămâna Mare reprezintă punctul central al sărbătorilor Pascale, fiind ziua în care suferința începe să se transforme în bucurie, pentru că s-a croit drumul de la moarte spre viață, notează doxologia.ro.
Tradiții și obiceiuri în Sâmbăta Mare
În Sâmbăta Mare sunt respectate mai multe tradiții și obiceiuri care au fost transmise din strămoși.
În noaptea de sâmbătă spre duminică, preoții săvârșesc slujba Învierii, fiind momentul în care credincioșii primesc Lumina Sfântă.
Potrivit tradiției, oamenii merg la biserică îmbrăcați în haine noi, care simbolizează curățarea trupului, alături de cea a sufletului.
Hainele purtate în Sâmbăta Mare trebuie să fie albe, deoarece acestea le schimbă pe cele de doliu, purtate în Vinerea Mare.
De asemenea, în Sâmbăta Mare, oamenii din mai multe zone ale țării mănâncă doar mâncare uscată.
În așteptarea Învierii, tinerii fac un foc în cimitire și se adună în jurul lui, spre a alunga spiritele rele.
Totodată, în Gorj, oamenii pun la tocurile ușilor și pe prag iarbă și ramuri înverzite de tei, plop sau stejar, care rămân la intrarea în casă în toate cele trei zile ale Paștelui, se menționează în Dicționarul de simboluri și credințe tradiționale românești.
Numărul cozonacilor pregătiți în Sâmbăta Mare trebuie să fie cu soț, altfel pot apărea necazuri în anul care urmează, spune o superstiție.