O sărbătoare populară celebrată din cele mai vechi timpuri şi-a câştigat dreptul de a figura în calendarul religios-ortodox. Sânzienele, serbate la 24 iunie, sunt fiinţele supranaturale cu puteri magice şi atingere binefăcătoare care au înflăcărat imaginaţia românilor. Credinţa păgână a fost imortalizată in literatură, prin opere celebre ale unor scriitori ca Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Cantemir şi alţii.
În natură, sânzienele sunt florile galben-aurii, cu miros discret, tulpină zveltă şi frunze în formă de lance. Este vestită pentru proprietăţile sale tămăduitoare. Vindecă răni ale pielii, ale organelor interne, ale glandelor şi tratează afecţiuni ale simţurilor, ale sistemului nervos, având un efect de imunizare a organismului. Pentru toate aceste binefaceri, sânzienelor (galium verum, pe numele lor botanic) li s-au atribuit puteri magice de panaceu – medicament considerat că vindecă orice boală. Cum sânzienele au devenit Sânziene Cum florile trebuie să fie expresia lumească a unor fiinţe supranaturale, Sânzienele au intrat în credinţa populară ca substantiv propriu. Nişte flori care fac atâta bine nu puteau fi decât reprezentarea unor zâne bune. Imaginaţia oamenilor le-a creat o aură de mister, legând de aceasta un snop de credinţe, tradiţii şi obiceiuri populare, care se respectă până în zilele noastre. Dragostea adusă de Sânziene, dublată de efectul cosmetic al florilor de sânziene, este întruchipată în eroina din basmele româneşti, care a fost botezată Ileana Cosânzeana. Cea mai frumoasă fată româncă este codana de care se îndrăgosteşte iremediabil Făt-Frumos, pentru a trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Semnificaţia religioasă Sânzienele se serbează în preajma solstiţiului de vară din 21 iunie, când Soarele este la cea mai mare distanţă de Ecuator, iar ziua este cea mai lungă. În noaptea de Sânziene, din 23 spre 24 iunie, când cerurile se deschid pentru un moment unic de echilibru al Universului, credincioşii se simt binecuvântaţi. Ei îşi pun toate speranţele în ajutorul Sânzienelor pentru rodul pământului, pentru belşugul casei, pentru sănătatea celor dragi, pentru armonia sufletului şi a vieţii. Sărbătoarea păgână a fost primită de Biserică în calendarul ortodox din timpuri imemoriale. Ea a fost asociată zilei de 24 iunie, când este marcată naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Este sfântul care a venit pe lume cu 6 luni înainte de naşterea lui Iisus Hristos, căruia i se celebrează atât zămislirea, cât şi naşterea şi moartea. Lingviştii sunt de părere că numele de Sânziana vine de la latinescul „Sanctus Dies Iohannis“, care înseamnă „Sfânta Zi a lui Ioan“. Alţii consideră că numele vine de la „Santa Diana“, zeiţă daco-romană. Cert este că Sânziana/Sînziana este singurul nume cu o zi onomastică specială, în afara numelor de sfinţi şi de Florii. Anul acesta, sărbătorii de Sânziene i se suprapun Rusaliile – o ciocnire populară a fiinţelor supranaturale bune cu cele rele. Din confruntare, învingător trebuie să iasă spiritul, consideră preotul Eugen Tănăsescu, blogger adevarul.ro. Sânzienele (denumită şi Drăgaica) se serbează la dată fixă – 24 iunie. Rusaliile se serbează la 50 zile după Paşti şi la 10 zile după Înălţare, având deci dată variabilă. În calendarul ortodox, la 23 iunie este marcată Cincizecimea, iar la 24 iunie este celebrată întreaga Sfântă Treime.
Citeste mai mult: adev.ro/mosof8