Prin denia de luni, Biserica ne aduce aminte de simbolistica vânzării Mântuitorului. Astfel, luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, slujba este dedicată vieţii lui Iosif, care a fost vândut de fraţii săi în Egipt. Istoria din Geneza vine ca o prefaţă la vânzarea lui Hristos de către Iuda.
Geneza, capitolul 37:
Iată acum şi istoria urmaşilor lui Iacov: Iosif, fiind de şaptesprezece ani, păştea oile tatălui său împreună cu fraţii săi.
Petrecându-şi copilăria cu feciorii Bilhăi şi cu feciorii Zilpei, femeile tatălui său, Iosif aducea lui Israel, tatăl său, veşti despre purtările lor rele.
Şi iubea Israel pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că el era copilul bătrâneţilor lui, şi-i făcuse haină lungă şi aleasă.
Fraţii lui, văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fiii săi, îl urau şi nu puteau vorbi cu el prietenos.
Visând însă Iosif un vis, l-a spus fraţilor săi, zicându-le: „Ascultaţi visul ce am visat: Parcă legam snopi în ţarină şi snopul meu parcă s-a sculat şi stătea drept, iar snopii voştri s-au strâns roată şi s-au închinat snopului meu”.
Iar fraţii lui au zis către el: „Nu cumva ai să domneşti peste noi? Sau poate ai să ne stăpâneşti?” Şi l-au urât încă şi mai mult pentru visul lui şi pentru spusele lui.
Şi a mai visat el alt vis şi l-a spus tatălui său şi fraţilor săi, zicând: „Iată am mai visat alt vis: soarele şi luna şi unsprezece stele mi se închinau mie”.
Şi-l povesti tatălui său şi fraţilor săi, iar tatăl său l-a certat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Au doară eu şi mama ta şi fraţii tăi vom veni şi ne vom închina ţie până la pământ?”
De aceea îl pizmuiau fraţii lui, iar tatăl său păstra cuvintele acestea în inima lui.
S-au dus după aceea fraţii lui să pască oile tatălui lor la Sichem.
Şi Israel a zis către Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sichem. Vino, dar, să te trimit la ei”. Iar el a zis: „Mă duc, tată!”
Apoi Israel a zis către Iosif: „Du-te şi vezi de sunt sănătoşi fraţii tăi şi oile şi să-mi aduci răspuns!” L-a trimis astfel din valea Hebronului şi Iosif s-a dus la Sichem.
După aceea l-a găsit un om rătăcind pe câmp şi l-a întrebat omul acela şi i-a zis: „Ce cauţi?”
Iar el a zis: „Caut pe fraţii mei. Spune-mi, unde pasc ei oile?”
Zisu-i-a omul acela: „S-au dus de aici, căci i-am auzit zicând: Haidem la Dotain!” Şi s-a dus Iosif după fraţii săi şi i-a găsit la Dotain.
Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, au început a unelti asupra lui să-l omoare;
Şi au zis unii către alţii: „Iată visătorul acela de vise vine!
Haidem să-l omorâm, să-l aruncăm într-un puţ şi să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui!”
Auzind însă aceasta, Ruben a voit să-l scape din mâinile lor, zicând: „Să nu-i ridicăm viaţa!”
Apoi Ruben a adăugat: „Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în puţul acela din pustie, dar mâinile să nu vi le puneţi pe el!” Iar aceasta o zicea el cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor şi a-l trimite acasă la tatăl său.
Când însă a sosit Iosif la fraţii săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de haina cea lungă şi aleasă, cu care era îmbrăcat,
Şi l-au luat şi l-au aruncat în puţ; dar puţul era gol şi nu avea apă.
După aceea şezând să mănânce pâine şi căutând cu ochii lor, ei au văzut venind dinspre Galaad o caravană de Ismaeliţi, ale căror cămile erau încărcate cu tămâie, eu balsam şi cu smirnă, pe care le duceau în Egipt.
Atunci a zis Iuda către fraţii săi: „Ce vom folosi de vom ucide pe fratele nostru şi vom ascunde sângele lui?
Haidem să-l vindem Ismaeliţilor acestora, neridicându-ne mâinile asupra lui, pentru că e fratele nostru şi trupul nostru”. Şi au ascultat fraţii lui.
Iar când au trecut negustorii Madianiţi pe acolo, fraţii au tras şi au scos pe Iosif din puţ şi l-au vândut pe el Ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi. Şi aceştia au dus pe Iosif în Egipt.
Când însă s-a întors Ruben la puţ şi n-a văzut pe Iosif în puţ, el şi-a rupt hainele,
Şi întorcându-se la fraţii săi, a zis: „Băiatul nu este! Încotro să apuc eu acum?”
Atunci ei au luat haina lui Iosif şi, junghiind un ied, au muiat haina în sânge;
Apoi au trimis după haina cea lungă şi aleasă şi au adus-o la tatăl lor, spunând. „Am găsit aceasta; vezi de este haina fiului tău sau nu!”
Şi a cunoscut-o Iacov şi a zis: „Este haina fiului meu! L-a mâncat o fiară sălbatică; o fiară l-a sfâşiat pe Iosif!”
Atunci şi-a rupt Iacov hainele sale şi-a acoperit cu sac coapsele şi a plâns pe fiul său zile multe.
Tot în timpul deniei de luni ni se aminteşte de scurta istorie a smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru ca nu avea rod. Învăţătura dată creştinilor este că Dumnezeu pedepseşte pe cei care nu rodesc. Astfel:
Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece.
Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit.
Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor.
Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Şi ucenicii Lui ascultau.