Două proiecte, de peste 800.000 de lei fiecare, au început, în 2007, pentru reconsolidarea şi modernizarea şcolilor din Brăteşti. Dacă în clădirea în care învaţă copiii din I-IV lucrările au avansat într-un ritm relativ decent, pentru elevii din V-VIII situaţia este de-a râsu’ plânsu’. Din corpul vechi de clădire, găinile ciugulesc izolaţia, iar în noul corp s-ar putea intra doar prin găurile rămase între perete şi falnicele ferestre termopan – căci locul în care ar trebui să fie uşa este zidit.
În satul Brăteşti, din comuna Stolniceni-Prăjescu sunt două şcoli. Cândva, una era a lipovenilor, alta a românilor. Astăzi, în ciuda orgoliilor şi a nemulţumirilor, şcolile din vale şi din deal sunt mixte. O clădire este pentru învăţământul primar, iar cealaltă pentru învăţământul gimnazial. Una e în vale, alta e în deal – şi amândouă trec prin acelaşi proces de reconsolidare şi modernizare… din 2007!
Şcoala primară, din vale, este mai nouă, iar lucrările par să fie destul de avansate. Cu toate acestea, faţada e neterminată şi la proiectul iniţial mai este nevoie de un act adiţional, pentru lucrări suplimentare. În şcoala din deal, găinile ciugulesc din „scârţul” de pe pereţii exteriori, izolaţi şi lăsaţi, în acelaşi timp, de izbelişte.
Muncitorii n-au mai trecut de când, din lipsa banilor, lucrările au fost sistate. „Nu s-a făcut o conservare şi se poate spune că s-a muncit degeaba. În timp, multe se degradează”, recunoaşte Ovidiu Olaru, directorul Şcolii Stolniceşti-Prăjescu. Din 2011, şcoala acestuia, cu personalitate juridică, a preluat şi cele două unităţi de învăţământ din Brăteşti, cu toate problemele de rigoare.
Şi, dacă din ceea ce s-a povestit până acum, ne-am putea consola, că nu e nimic chiar atât de grav sau neobişnuit pentru situaţia generală a unităţilor de învăţământ din mediul rural, continuarea este de râsul curcilor. Căci, buba cea mare se sparge la vederea noii construcţii, ce zace lipită de şcoala cu clasele V-VIII.
Uşa lui Manole
Aici s-a gândit prelungirea clădirii, pentru a amenaja o sală de sport, un cabinet medical, o bibliotecă şi nişte toalete decente, de interior şi de secol XXI. Astăzi, pereţii stau falnici, în picioare. Însă, acoperişul e speriat, sprijinit pe grinzi din scânduri – şi nimeni nu poate spune câtă stabilitate oferă. Oricum, deocamdată, nu e niciun risc de accidentare, căci în noul corp de clădire nu poate intra nimeni, decât prin spaţiile lăsate mult prea mari între geamurile termopan şi pereţi. Deşi în proiect există o uşă de acces, din şcoala cea veche, în partea nouă de şcoală, în realitate uşa nu există! „Dacă, Doamne fereşte, aruncă cineva un chibrit şi provoacă un incendiu aici, n-ai cum să intri. S-au cheltuit miliarde şi, parcă degeaba! Noi nu aveam nevoie, neapărat, de o extindere a clădirii. Ne mulţumeam dacă ar fi consolidat şi ar fi fost măcar terminate toate lucrările la corpul acesta de şcoală”, mărturiseşte un cadru didactic. Totuşi, elevii tânjesc cel mai mult după o sală de sport, mai ales în timpul iernii – când fac exerciţii înghesuiţi în clase, ori aleargă prin nămeţi. „Nici mie nu-mi pică bine să văd lucrările neterminate. La I-IV am mai lucrat şi anul trecut şi sper să finalizăm în acest an. La V-VIII, cine ştie când o da Dumnezeu? Sincer, şi eu am rămas uimit când am văzut cum a lucrat proiectantul la prelungirea şcolii. În 2008, când am venit eu în funcţie, constructorul voia să dărâme şi sobele, că vine el cu instalaţie de căldură. M-am opus. De atunci, au trecut şase ani în care copiii ar fi rămas în frig”, povesteşte Costel Hugianu, primarul comunei Stolniceni-Prăjescu. Plângerile sunt justificate de toate părţile dar, cel mai trist este că ele nu încălzesc cu nimic elevii şi cadrele didactice din Brăteşti.
Matematică à la Brăteşti
890.000 lei – valoarea proiectului la Şcoala cu clasele V-VIII
peste 700.000 lei – s-au cheltuit deja
peste 300.000 lei – ar mai trebui
70% – din proiect realizat, în teorie, până acum
60 – numărul elevilor care mai învaţă aici
„Eu aş da de la mine, să le văd pe toate terminate. Însă, nici nu am atâta, nici nu depinde de mine. Noi cerem, atâta putem face, să plângem mai departe” – Ovidiu Olaru, director
Sursa: ZiarulEvenimentul.ro