Miercuri, 1 aprilie, se împlinesc 99 de ani de la nașterea scriitorului păşcănean, Leonard Gavriliu. Biblioteca Municipala din Pașcani îi poartă numele și îl omagiază pe scriitorul, psihologul, publicistul și traducătorul Leonard Gavriliu (1 aprilie 1927 – d. 30 iunie 2018).
La sediul instituției de cultură a fost organizată o expoziție cu opere valoroase ale criticului literar pășcănean.
După cum mărturisea în volumul” Aventuri pe Şiret”, Leonard Gavriliu s-a născut la întâi aprilie 1927, într-o vineri, în zorii zilei, într-o dărăpănătură de casă de vălătuci, a unei vădane, situată nu departe de Biserica” Sfinții Voievozi Mihail şi Gavriil”, în comuna Pașcani.
Leonard Gavriliu a fost un psiholog, scriitor, publicist și traducător român. A obţinut titlul de doctor în psihologie în anul 1974 şi de membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1956. De-a lungul timpului a publicat numeroase volume de poezie, proză, critică literară şi eseuri precum şi o serie de studii de psihologie, fiind principalul traducător în limba romană a operelor lui Sigmund Freud și Alfred Adler.
Din anul 2001 s-a restabilit la Paşcani, unde a continuat activitatea publicistică. Câţiva ani mai târziu el a primit titlul de cetăţean de onoare al municipiului, pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea şi susţinerea culturii locale. O mare parte din biblioteca sa de specialitate a fost donata bibliotecii municipale, care îi poartă numele.
De asemenea, în anul 2017, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Iaşi i-a acordat Premiul de Excelenţă pentru întreaga activitate scriitoricească.
Leonard Gavriliu a decedat la 30 iunie 2018 la Spitalul de Urgenţă din Paşcani.
Iluzia Gavriliu)(vezi Dicționar de cerebrologie, 2008, cap. Iluzie). În perioada 1966-1972 a fost preparator, asistent și lector universitar la Institutul Pedagogic de 3 ani din Suceava. A inițiat și efectuat cercetări sistematice privind relația determinantă dintre interese și aptitudini în dezvoltarea omului, scoțându-se în evidență rolul nefast al cultivării unor interese neconcordante cu aptitudinile reale ale individului. În 1968, fiind și ghid ONT, a argumentat necesitatea înființării unei discipilne aparte, Psihologia turismului, utilă tuturor lucrătorilor din acest domeniu și în mod special ghizilor (a se vedea revista SUCEAVA/iunie 1968). Din 1974 este doctor în Psihologie. Sporadic, între anii 1984-1987, a predat și un curs de Psihologie a muncii industriale la Institutul Politehnic din București. În perioada 1994-1996 a fost expert parlamentar în Senatul României. Operă capitală: elaborarea unui dicționar de cerebrologie (ediția princeps, 1998), unde a formulat, între altele, legea coextensiunii anatomofuncționale CREIER – ORGANISM. Autor (1998) al ipotezei că aporiile lui Zenon din Eleea sunt expresia kineziagnoziei de care suferea filosoful grec, adică a incapacității patologice a acestuia de a percepe mișcarea și de a o admite ca atare (vezi Dicționar de cerebrologie, 1998, 2008, art. Zenon). Meditații perseverente, inclusiv experimente imaginare referitoare la noțiunea de psihic, la așa-numita relație corp-psihic (body-mind), soldate cu admiterea supoziției lui Daniel Cohen că memoria omului postuterin rezidă în genele necodante, supranumite silențioase. A demonstrat cu eleganță acest fapt: de vreme ce reflexele și instinctele își au sediul în genele necodante (filogenom), în mod necesar deprinderile etc., în general conștiința, sunt opera genelor necodante (ontogenom). A se vedea eseul intitulat Anti-Warwick Collins. O filosofie a genomului (2012), unde autorul propune un experiment crucial întru soluționarea acestei probleme fundamentale.