Stimate domnule Vlad Voiculescu, momentan Ministru al Sănătății,
Mă adresez astăzi dumneavoastră în calitate de cetățean român, de utilizator al sistemului de sănătate public, de contribuabil. Un cetățean român care, la rândul său, prin dreptul de vot al românilor și jurământul depus, reprezintă în Forul Legislativ al țării milioane de cetățeni români utilizatori ai sistemului de sănătate public și contribuabili.
Ce faceți, domnule ministru Vlad Voiculescu, și, mai ales, cum vă simțiți când vă uitați în oglindă?
Vă este bine? Sunteți mulțumit de dumneavoastră? (mai)Aveți respect și stimă de sine?
Vă mai puteți uita în ochii celor pe care, înainte, ziceați că îi reprezentați și pentru care militați atât de acerb?
A fost teatru, un mijloc facil de transport către funcția țintită și privilegiile sale sau, pur și simplu, v-ați supraestimat?
Care mai este adevărul dumneavoastră, domnule momentan Ministru Vlad Voiculescu?
Și care este adevăratul Vlad Voiculescu? Consider că avem dreptul să știm.
Sunteți direct răspunzător de unul dintre domeniile vitale ale statului român, al oricărui stat pentru care sănătatea și starea de bine a fiecărui cetățean în parte și a tuturor împreună sunt priorități, nu opțiuni. Cred că sunteți conștient de asta. Măcar atât lucru să fi învățat de când erați militant și ofereați sfătos lecții. Însă, domnule momentan și vremelnic Ministru Voiculescu, vine un moment în care până și cel mai mare lup moralist își arată adevărata față și trebuie să răspundă. Iar momentul dumneavoastră este acum și aici. Știu și știm cu toții că asumarea nu este unul dintre punctele dumneavoastre forte, însă faceți un efort și, măcar din minimum respect pentru românii în ochii cărora nu vă mai puteți uita, răspundeți.
Cum puteți accepta, domnule Ministru, ca Sănătatea să aibă pentru acest an un buget cu 11% mai mic decât anul trecut în condițiile în care România are cel mai mic buget alocat Sănătății din U.E.? În condițiile în care spitalele ard, iar pacienții mor cu zile? În condițiile în care știți sau cel puțin declarați că știți atât de bine toate nevoile și problemele cu care se confruntă sistemul sanitar?!
Ca să nu mai vorbesc de pandemie. De necesarul de investiții. De dezvoltare. De încrederea din ce în ce mai mică a românilor în sistemul sanitar.
Cum puteți, domnule Ministru, să tăceți mâlc, să întoarceți spatele și să nu luați nicio măsură în timp ce spitalele, una din sursele cele mai mari de siguranță, au devenit un pericol?
Chiar atât de mult și de puțin în același timp sunteți capabil să faceți doar de dragul unui titlu?
Știți, domnule Ministru, pentru că se pare că vă place foarte mult această titulatură, însă mult mai puțin și responsabilitatea care revine odată cu ea, a folosi expresii de genul “trebuie”, “o sa…”, “nu sunt Ministru de multă vreme”, “greaua moștenire” nu reprezintă nici scuză, nici justificare.
Totul este cât se poate de simplu și de cinstit, domnule Voiculescu. Numai să vreți asta.
Dacă simțiți nevoia să vă ascundeți în spatele unor scuze și justificări ridicole, locul dumneavoastră este oriunde altundeva numai în Ministerul Sănătății nu. Și, de preferat, în nicio poziție care implică asumare, curaj, determinare, hotărâre, muncă, acțiuni. Nu confundați rolul de speaker cu cel de manager.
De când sunteți Ministru, aveți deja suficient de mult timp și suficient de multe erori fatale la activ pentru care nu doar că nu ați răspuns, ci nici măcar nu ați ridicat un deget.
Iar ultima dovadă este acest buget alocat Sănătății. Pentru că, domnule Voiculescu, nu trebuie să mai moară oameni în fața dumneavoastră ca să înțelegeți și dumneavoastră că între incendiul de la Matei Balș și acest buget cinic și inuman alocat Sănătății nu este absolut nicio diferență!
Vreți cu adevărat ca Sănătatea românească să capete siguranță și să se dezvolte?
Vreți reformă în Sănătate?
Vreți ca românii să nu mai moară cu zile?
Plecați. Este singurul gest decent, responsabil și uman pe care îl (mai) puteți face!
Deputat de Iași,
Vasile Toma