O firmă a cumpărat un Range Rover la mâna a doua pe care a plătit 41.700 de lei. După câteva zile de la realizarea tranzacţiei au început să apară probleme tehnice u reparaţia în service a ajuns să coste cât jumătate din preţul plătit u cumpărătorul s-a adresat instanţei.
Un automobil second-hand nu reprezintă întotdeauna o afacere. O firmă s-a „fript” cumpărând de la o alta un Range Rover, care a stat mai mult în service. Cele două firme s-au întâlnit în faţa judecătorilor, una cerând să i se plătească reparaţiile maşinii cumpărate, iar cealaltă afirmând că maşina fusese testată înainte de vânzare şi era în regulă.
În octombrie 2018, San Auto Import SRL a cumpărat un Range Rover Sport fabricat în 2005, contra sumei de 35.000 de lei. După aproximativ o jumătate de an, pe 11 februarie 2019, a vândut automobilul către Delko Oil SRL, contra sumei de 41.700 lei.
Maşina a fost verificată înainte de tranzacţie, ea funcţionând în parametri acceptabili. După câteva zile însă, cumpărătoarea a constatat că maşina nu mai răspunde la comenzi şi pierde viteză, până la oprire. Între 8 şi 27 martie, maşina a stat în service, unde i s-a schimbat întreg sistemul de distribuţie, ca şi alte piese.
Problema iniţială a rămas: maşina sărea înapoi în prima treaptă de viteză, se gripa şi încetinea singură, până la oprire. O nouă prezentare în service s-a soldat cu înlocuirea turbosuflantei, a ventilatorului şi altor piese, reparaţiile ajungând să coste peste jumătate din preţul iniţial al maşinii.
În această situaţie, cumpărătoarea s-a adresat instanţei, cerând despăgubiri.
„Cumpărătorul unei maşini second-hand nu poate să se aştepte şi nu poate pretinde aceeaşi calitate ca în cazul unui bun nou. Totuşi, el trebuie să beneficieze de standardele minime de respect al calităţii ţinând seama mai ales de natura bunului. Fiind vorba de o maşină, chiar şi second-hand, regulile relative la securitate şi la norme tehnice rămân perfect valabile. Maşina cumpărată are vicii care nu sunt aparente şi pe care reclamantul nu le-a putut constata cu ocazia cumpărării”, se menţionează în acţiune.
În faţa judecătorilor, vânzătorul a invocat prevederile Codului Civil, care stabileşte un termen de două zile pentru semnalarea viciilor ascunse ale bunurilor mobile. Or, acest termen era deja depăşit atunci când cumpărătorul a notificat existenţa problemelor tehnice ale automobilului.
Magistraţii au apreciat că în acest caz este vorba de un viciu ascuns, ale cărui efecte se puteau produce oricând, neaplicându-se deci termenul general de două zile din Codul Civil.
„Obligaţia de garanţie există atunci când, urmare a viciului ascuns, bunul este impropriu întrebuinţării la care este destinat sau atunci când viciul ascuns micşorează în asemenea măsură valoarea bunului încât, dacă l-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic. Obligaţia de garanţie a vânzătorului există chiar dacă acesta nu cunoştea existenţa viciului sau a cauzei acestuia la momentul încheierii contractului”, au precizat judecătorii.
San Auto a fost condamnată să returneze 20.000 lei cumpărătoarei. Sentinţa nu este definitivă, cazul ajungând pe rolul Tribunalului. Magistraţii acestei instanţe au rămas ieri în pronunţare.