Urmează zile caniculare, cu temperaturi ce se apropie de 40 de grade la umbră în anumite zone. În Capitală, potrivit măsurătorilor efectuate, maximul lunii iulie a fost de 42,4 grade, atins în 5 iulie 2000. Temperatura maximă absolută a lunii iulie este 44,3ºC și a fost înregistrată la Calafat, în data de 24 iulie 2007, potrivit ANM. Dar călduri de peste 40 de grade au mai fost și la Turnu Măgurele (43,2 grade, în 25 iulie 1987) și Calafat (tot 43,2 grade, în 5 iulie 2000). De asemenea, peste 40 de grade au mai fost în trecut și la Târgu Jiu, Galați sau Timișoara (uneori chiar în luni considerate de toamnă- august sau septembrie). De ce vedem însă atâtea extreme în această vară?
Una din explicații vine de la specialiștii din Grupul de Climatologie și Prognoze Globale : Asistam la o lupta intre două regiuni (polara si tropicala) cu o intensitate peste medie, deoarece regiunea polara desi are o activitate intensă, are o structura slaba, fara omogenitate.
Oceanele globale au preluat o cantitate mare de caldura, in lipsa aerului rece, consumat in cursul primaverii. Practic, ne aflam intr-o perioada de crestere a radiatiei solare (crestere normala, tinand cont de perioada in care ne aflam in cadrul ciclului solar) si vedem o activitate mai intensa a atmosferei planetei noastre.
Anul 2020 a fost unul care a adus schimbari radicale. Timp de aproape 3 ani, planeta a fost dominata de minimul solar ce a avut loc. Vortexul a fost unul din ce in ce mai intens, pana cand a devenit unul record ca intensitate, iar iernile au avut perioade lungi in care daca ne uitam afara, aveam impresia ca a venit primavara. Cu toate acestea, verile au fost calme. Calde, dar calme.
Am vazut cateva valuri de caldura, concentrate in special in Europa de Vest si in Siberia. O data cu Mai 2020, un fenomen La Nina puternic si timpuriu a aparut. In acelasi timp, nivelul radiatiilor solare a inceput sa creasca, schimbarea incepand sa aiba loc.
Dupa toamna anului 2020, cand radiatiile solare au crescut semnificativ, vortexul polar a inceput sa arate semne de slabiciune, ce au continuat si pe parcursul lunii Decembrie 2020. Totul a culminat cu incalzirea stratosferica majora din Ianuarie 2021, care a reprezentat un eveniment ale carui urmari se vad inca.
2021, un an cu vortex perturbat… O incalzire stratosferica majora este un eveniment ce poate avea loc in fiecare an, insa intensitatea acestora este diferita. Evenimentul din Ianuarie 2021 a fost unul extrem, care a dus la scindarea vortexului stratosferic si care s-a transmis in toata structura „Vartejului polar”.
O data perturbata, structura regiunii polare a inceput sa manifeste anomalii semnificative. Una din ele, deosebit de importanta, a fost acel regim de presiune ridicata, care a dominat zona polara, doborand si recordul istoric de presiune. Tiparul vortexului perturbat a continuat si de-a lungul primaverii, lasandu-ne impresia ca iarna nu s-a terminat. In urma incalzirii stratosferice, barierele care tin aerul polar in zona sa au avut de suferit. Astfel, mase de aer rece foarte viguroase au inceput sa coboare catre latitudini temperate. Pe masura ce structura vortexului avea parte de o slabire tot mai puternica, aerul rece domina Emisfera Nordica.
Relatia vortex stratosferic – vortex troposferic… Aceasta notiune nu este explicata. Presa se foloseste de denumirea „vortex polar” pentru a incerca sa induca panica. Cu toate ca este vazut ca un adevarat „rege al frigului”, vortexul polar este in realitate un fenomen cald . Rolul sau este incercuirea aerului polar si retinerea acestuia in zona polara. Vortexul polar NU produce aer rece , iar sistemele sale mentin aerul polar in zona sa.
Aceasta a fost cauza pentru care anii cu vortex polar intens, au adus ierni calde. In ceea ce priveste structura sa, vortexul polar este alcatuit din 2 parti: vortexul stratosferic, care dureaza de toamna si pana primavara si vortexul troposferic, o arie de joasa presiune permanenta, al carui minim este in luna Septembrie. Incalzirea stratosferica din Ianuarie s-a produs in partea stratosferica a vortexului polar , iar efectele s-au transmis in toata structura, slabind partea troposferica. Perturbarea vortexului troposferic si consecintele asupra verii… Vortexul troposferic este un fenomen permanent, care cuprinde totalitatea ciclonilor din fiecare emisfera si care indeplineste rolul de a strajui aerul rece, din regiunea polara.
O data slabit, structura aproape circulara a inceput sa isi schimbe forma, alungindu-se foarte mult. O data cu aceste lungiri, masele de aer rece au fost antrenate spre sud. Cu toate ca primavara s-a terminat, acest comportament al vortexului troposferic continua, el atenuandu-se incetul cu incetul pe o perioada lunga. Aceasta activitate continua si in prezent. Patrunderile acestor alungiri ale vortexului polar in regiunile dominate de caldura aduc mase de aer rece viguroase.
Stim ca vremea din regiunile temperate a depins mereu de lupta intre cald si rece, intre polar si tropical. Anul 2021 a adus o lupta intensa, pe care o resimtim. Aceasta imprastiere a nucleelor vortexului le aduce mai aproape de regiunile temperate dominate acum de caldura. Masele de aer rece aflate la suprafata solului sau in altitudine aduc o instabilitate pronuntata si cantitati mari de apa in regiunile unde ajung. In alte regiuni, precum Vestul Statelor Unite, anticiclonii au dominat luna Iulie, aducand o vreme foarte calda si chiar formarea acelor domuri de caldura. Oceanul ocupa 70% din suprafata planetei noastre. Acoperit de gheata sau sub forma lichida, oceanul preia foarte mult din caldura datorata radiatiilor solare.
Ce arată o notă a Administrației Naționale de Meteorologie:
Luna iulie este cea mai călduroasă lună a anului. Temperatura aerului este mai mare decât în iunie, iar gradul de instabilitate mai redus în majoritatea zonelor ţării, deoarece asupra părţii de sud-est a Europei acționează, relativ frecvent, dorsala anticiclonului Azoric, talvegul zonei depresionare din sud-vestul Asiei și, uneori, dorsala anticiclonului Nord-African. Ca o consecință directă a acestor modificări în distribuția circulației aerului deasupra țării noastre, valorile medii ale temperaturii lunii iulie înregistrează o creștere cu 1-3ºC față de luna iunie.
Din datele înregistrate în perioada 1961–2020 la stațiile meteorologice din reţeaua Administraţiei Naţionale de Meteorologie, temperatura medie lunară multianuală (1961-2020) depăşeşte 22,0ºC în Câmpia Română şi în Dobrogea, iar în estul şi centrul Moldovei, în zonele deluroase ale Olteniei şi Munteniei, în Câmpia Vestică, în dealurile din Banat şi Crişana şi în Culoarul Mureşului, valorile sunt cuprinse între 20-22ºC. Valori medii de temperatură cuprinse între 16 şi 18ºC se regăsesc în Transilvania, Maramureş, Bucovina, dar şi în Subcarpaţi. În zona montană joasă și în depresiunile intramontane, aceste valori se situează între 12 şi 16ºC. La altitudini de peste 1700 m, mediile de temperatură din luna iulie variază între 8 și 12ºC şi doar pe culmile înalte ale Carpaţilor Meridionali, la peste 2500 m altitudine, se înregistrează temperaturi medii sub 8ºC.
Temperatura maximă absolută a lunii iulie este 44,3ºC și a fost înregistrată la Calafat, în data de 24 iulie 2007. În aceeași zi, temperaturi maxime mai mari sau egale cu 44,0ºC s-au înregistrat și la stațiile meteorologice: Bechet (44,2ºC), Băilești (44,0ºC) și Moldova Veche (44,0ºC). De altfel, în a treia decadă a lunii iulie 2007, la 43 stații meteorologice s-au înregistrat valori de temperatură ≥ 40,0ºC, iar la 96 de stații meteorologice a fost depășită temperatura maximă absolută a lunii.
Temperatura maximă absolută a lunii iulie la Bucureşti este de 42,4ºC și a fost înregistrată în data de 5 iulie 2000, la stația meteorologică Bucureşti-Filaret. În aceeaşi zi au fost înregistrate şi maximele absolute la stațiile meteorologice Bucureşti-Băneasa (42,2ºC) şi Bucureşti-Afumați, 41,1ºC, această valoare fiind atinsă şi în data de 24 iulie 2007.
Printre anii cu cele mai calde luni iulie sunt: 2012, 2007, 2015, 2002 etc. Temperatura minimă absolută a lunii iulie este -8,0ºC şi a fost înregistrată la staţia meteorologică Vf.Omu, în data de 6 iulie 1933. La Bucureşti, minima absolută a lunii iulie este 7,4ºC, înregistrată în data de 15 iulie 1993, la staţia meteorologică Bucureşti-Băneasa. La Bucureşti-Filaret, minima absolută este 7,8ºC, înregistrată în data de 1 iulie 1896, iar la Bucureşti-Afumați, 7,9ºC, înregistrată în 9 iulie 1962. În această lună, valori ale temperaturii minime a aerului sub 0ºC se înregistrează, în general, doar în zona montană și în depresiunile intramontane. Ani în care s-au înregistrat temperaturi minime absolute scăzute, în iulie, majoritatea sub 10ºC, au fost: 1996, 1993, 1989, 1984, etc. Luni iulie foarte reci în România au mai fost în anii 1979, 1984, 1978, 1969 etc.