Un bărbat trăieşte de câteva săptămâni în pământ, pe malul unui pârâu. Gaura este acoperită cu crengi şi căptuşită cu saci de plastic şi coceni. Deşi este greu de crezut, omul uitat de Dumnezeu are o familie care locuieşte într-o casă civilizată la câţiva metri de bordeiul lui. Din păcate, între el şi cei din sângele lui nu mai este loc de toleranţă şi înţelegere, de umanitate.
Frig, zăpadă şi un vânt care îți intră în oase şi mai ales care nu te lasă să stai mai mult de jumătate de ora pe câmp. În aceste condiţii trăieşte şi mai ales doarme un păşcănean. Pentru a se adăposti, Vasile Lupu şi-a făcut un bordei. Noaptea trecută au fost minus 10 grade Celsius. Aşa a dormit bărbatul, în “dormitor”. Şi-a pus câteva sticle cu apă fierbinte la spate, pentru a se încălzi. Sticle aduse de sătenii care şi-au făcut milă de el. În cele câteva ore cât a dormit, i-au amorțit picioarele până la genunchi de la frig, iar degetele i-au degerat. Cum s-a crăpat de ziua, bărbatul a luat-o din loc pe uliţe pentru a cere de muncă. Aşa se mai încălzeşte şi el şi primeşte o lingură de mâncare, caldă.
Se pare că nu intotdeauna când Norocul şi Bucuria se întâlnesc rezultă fericire. Culmea vieţii lui Vasile este că acestea sunt numele străzilor unde a locuit bărbatul în vârstă de 42 de ani din suburbia Boșteni a Pașcaniului. De vreo câteva săptămâni locuieşte în gaura din pământ. A fost ajutat de localnici, care zilnic îi duc de mâncare, să acopere cazermata, ridicată pe malul unui pârâu. Aici, lângă un copac, pe tarla, a săpat un metru pătrat cu o adâncime de 30 centimetri, loc unde şi-a pus paie. Salteaua, paturile, plapuma sunt primite de la oamenii cu suflet mare. Familia lui locuieşte la câţiva metri distanţă de bordei, într-o gospodărie decentă. Păşcăneanul a ales să trăiască aşa pentru că a fost nevoit, spune el.
“Din clasa a V-a am fost marginalizat de părinți. Nu ştiu de ce. Nu am fost un copil problemă. Am fost plecat prin lume şi am muncit pe unde am apucat ca să-mi câştig o bucată de pâine. Am făcut şi profesională, am o meserie.” povesteşte bărbatul cu glasul pierdut şi dezamăgit de viaţă pe care o duce.
De când a fost alungat de familie, Vasile munceşte prin suburbie cu ziua şi din ce câştigă îşi cumpără câte o bucată de pâine. Credincios din fire, bărbatul poartă asupra sa o cărticică religioasă și o iconiță cu Maica Domnului şi speră că într-o zi va avea deasupra capului un acoperiş şi o masă cu mâncare caldă.
“Mă rog în fiecare noapte la Măicuţa să mă lumineze şi să-mi dea putere să trec de fiecare noapte, să nu îngheţ. Nu simţiţi ce frig e afară?” întreabă păşcăneanul, în timp ce îşi freca palmele şi le ducea la gură pentru a le încălzi.
Până nu demult a locuit în gospodăria părinţilor. Mama lui este imobilizată la pat de 11 ani, iar tatăl suferă de mai multe boli cronice. Membrii familiei spun că bărbatul a ales să plece din locuinţa lor pentru că avea probleme cu băutură. Mai mult, din acelaşi motiv a divorţat şi soţia cu care are 4 copii, elevi la şcolile din Paşcani.
Toţi din sat îi ştiu povestea, însă, despre el, părerile sunt împărţite. Unii spun că aşa îi e destinul şi că niciodată nu a fost om de casă, iar alţii condamnă pe fraţii şi părinţii lui. Însă toţi sunt de acord cu faptul că băutură l-a stricat.
“Vasilică bea alcool pe unde apucă. Dacă munceşte la animale, oamenii îi dau băutură pentru că nu acceptă bani. Aşa că el şi-a ales viaţă pe care o are.” spune un consătean.
Un alt vecin – “Îl ştiu de mulţi ani. Păcat de el. Este un bărbat inteligent, însă alcoolul a pus stăpânire pe el. Este cuminte până într-un punct. Când se vede cu marfa în căruţă, îşi ia lumea în cap şi începe a fura. În ajutorul lui a venit şi preotul. Ce? A stat câteva săptămâni şi apoi a plecat cu multe bunuri de valoare de la părintele. Nu este singurul caz. A stat cu vacile o luna de zile. Patronul i-a oferit casă, masă şi bani. Însă a fost prins când vindea un animal. A scăpat de el repede.Noroc că nu l-a dat pe mâna Poliției.”
Cazul a atras, în sfârşit, şi atenţia asistenţilor sociali de la Primărie. Funcţionarii şi poliţiştii locali s-au deplasat la faţa locului, pe un câmp de la marginea suburbiei Boșteni pentru a afla povestea bărbatului care a fost abandonat de familie şi prieteni. Era îngheţat de frig şi a supravețuit viscolului de azi noapte. El a răspuns întrebărilor funcţionarilor publici, aceştia din urmă vorbind şi cu membrii familiei lui Vasilică, după ce au mers la casa părintească, vis a vis de gaura în care stă Vasile. Acolo au aflat că bărbatul care aşteaptă ca Primăria să îi dea casă vinde tot pe ce pune mâna, pentru băutură. Acesta este şi motivul pentru care nici părinţii şi nici fraţii nu vor să mai audă de el.
“Angajaţii de la Compartimentul de Asistenţă Socială de la Primăria Paşcani s-au deplasat la Boșteni, la cazul bărbatului care spune că locuieşte pe malul unui pârâu. Anchetă socială este în curs. La final, dosarul o să ajungă şi pe masa primarului care va lua o decizie în ceea ce priveşte această situaţie”, ne-a declarat Cristian Menegon, purtătorul de cuvânt al Primăriei Paşcani.
După câteva zile, bărbatului i s-a făcut carte de identitate provizorie şi a fost inclus pe lista persoanelor care vor primi de sărbători tichete sociale. Până în primăvară este cazat la unul dintre vecinii care şi-au făcut milă de el. Aici, ajută la munca de pe lângă gospodărie. Vasilică a fost inclus şi pe lista beneficiarilor care primesc o masă caldă în fiecare zi de la Cantina Socială din Pașcani.
Cu lacrimi în ochi, bărbatul spune că în sfârşit a reuşit să facă o baie caldă “Nu port ranchiune pe nimeni. Dumnezeu e Sus şi vede tot. În primăvară poate reuşesc să-mi ridic o cămăruţă. Promit că mă voi ruga pentru toţi cei care m-au ajutat. Sunt atât de bucuros. Nu am cuvinte să mă pronunţ.”