Ziua egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi este marcată, în România, la 8 mai, fiind instituită prin Legea 23/2015 şi având ca scop promovarea egalităţii de şanse între sexe ca parte integrantă a politicii sociale.
Proiectul legislativ privind instituirea acestei zile a fost iniţiat de senatorul UDMR Rozalia Biro şi a fost adoptat de Senat la 9 septembrie 2014, iar de Camera Deputaţilor, for decizional, la 11 februarie 2015. Legea a fost promulgată de preşedintele Klaus Iohannis la 6 martie 2015. Potrivit actului normativ, cu această ocazie, autorităţile administraţiei publice locale pot organiza manifestări şi acţiuni specifice, pentru a atrage atenţia asupra discriminării şi a efectelor acesteia asupra femeilor şi bărbaţilor, iar Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune pot include în programele lor emisiuni dedicate acestei zile.
La 13 martie 2015, iniţiatorul proiectului, Rozalia Biro, preşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi din Senat, a declarat, la Oradea, că a ales această dată pentru că la 8 mai 2003 ”a fost adoptată strategia privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, de către Ministerul Muncii de atunci, care a devenit apoi Legea 202 a egalităţii de şanse”. De asemenea, senatorul UDMR a susţinut că acesta „este un fundament pe care putem construi ceea ce dorim noi pentru a atinge acel scop al Uniunii Europene care vorbeşte de egalitate între femei şi bărbaţi. Ei au trecut de etapa egalităţii de şanse. Din păcate, noi suntem la stadiul când începem să facem câte ceva pentru dezvoltarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi”. Ea a făcut referire şi la recenta rezoluţie a Parlamentului European, „Egalitatea între femei şi bărbaţi în cadrul strategiei Europa 2020”, care arăta că există, la nivelul Uniunii Europene, o diferenţă de salarizare de 17% între femei şi bărbaţi, iar violenţa în familie şi relele tratamente erau în continuă creştere. De asemenea, femeile se confruntau cu un nivel de sărăcie mai mare decât al bărbaţilor, iar în mediul rural, lipsa locurilor de muncă era mai frecventă la femei.