Data de 1 decembrie a fost stabilită, printr-o lege promulgată încă din 1990, drept Ziua Națională a României, deoarece marchează un moment important din istoria țării noastre. Pe 1 decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Adunarea Națională a României, în care s-a votat unirea regiunilor Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș cu România. Adunarea Națională a Românilor s-a finalizat cu Hotărârea de unire necondiţionată a Transilvaniei cu țara noastră, acțiune votată în unanimitate.
Acest act a avut loc după ce, la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei şi Bucovinei au votat unirea. Semnificația importantă a zilei de 1 decembrie pentru România La Alba Iulia, aşa cum a fost şi la Cernăuţi, la 28 noiembrie 1918, a fost o adunare a tuturor românilor din Austro-Ungaria. Tot aici, se constituia Marele Consiliu Naţional Român, care era format din 200 de membri aleşi şi încă 50 cooptaţi.
În următoarea zi, pe 29 noiembrie, Consiliul numea un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, care îl avea în frunte pe Iuliu Maniu. La 11 decembrie se ratifică (se manifesta printr-un document acordul) Marea Unire de către Guvernul României, iar declaraţia de la Alba Iulia a fost înmânată regelui Ferdinand. Regele Ferdinand a emis la 11/24 decembrie 1918 Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu România şi Decretul-lege de organizare provizorie a Transilvaniei.
Un an mai târziu, pe 29 decembrie 1919, Parlamentul României votează legile de ratificare a unirii Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei cu România. Recunoaşterea internaţională a unirii Bucovinei cu România s-a făcut la 10 septembrie 1919, prin semnarea Tratatului de la Saint Germain dintre Puterile Aliate şi Austria. Recunoaşterea unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România s-a făcut prin Tratatul de pace de la Trianon, încheiat la 4 iunie 1920, de Puterile Aliate şi Asociate şi Ungaria.