În urmă cu aproape 160 de ani, românii din Ţara Românească şi Moldova îşi alegeau pentru prima dată domnitorul. Pe 24 ianuarie 1859, candidaţii munteni au decis să se retragă iar în fruntea Ţării Româneşti a fost ales domnitorul Moldovei. În ciuda opoziţiei a trei Imperii, românii au hotărât să formeze o singură ţară. Digi24 deschide seria Coroana de Oţel din anul Centenarului cu povestea Micii Uniri.
Proiectul Unirii Moldovei cu Ţara Românească a apărut mult înainte de 1859. Liderii generaţiei paşoptiste au acţionat ani de-a rândul pentru a atrage atenţia Puterilor occidentale. Conservatori sau liberali, aveau în comun o bună educaţie şi o agendă naţională pe care o urmau cu încăpăţânare.
24 ianuarie, Unirea Principatelor Române. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a fost rezultatul unui calcul inspirat. Dar inspiraţia a venit după mai mult de 10 ani de riscuri, lobby şi muncă.
După înfrângerea Revoluţiei de la 1848, prioritatea oamenilor politici români era înlăturarea ocupaţiei militare otomane şi ruseşti din Principate. În 1850, Nicolae Bălcescu se întâlneşte cu ministrul de externe englez, Palmerson, cu solicitarea de a face presiuni la Constantinopol pentru normalizarea situaţiei în Principate. Demersuri similare face şi Dumitru Brătianu în capitala Franţei. Vechiul lor prieten, Ion Ghica, pleda în aceeaşi direcţie la Constantinopol. Fraţii Golescu sprijină la rândul lor cauza românească în Occident.
Domnitorii instalaţi la Bucureşti şi Iaşi, Barbu Ştirbei şi Grigore Ghica, împărtăşesc multe din revendicările paşoptiştilor exilaţi. Mai rezevat – Barbu Ştirbei, sau mai vizibil – Ghigore Ghica, domnitorii încurajează ceea ce se numea Partida Naţională. Începând cu faptul că exilaţii se întreţineau şi îşi finanţau lobby-unul în marile capitale europene cu veniturile moşiilor din ţară şi continuând cu apariţia unor publicaţii unioniste precum România Literară sau Steaua Dunării.