Renumita scriitoare Ileana Vulpescu s-a stins din viață. Luna aceasta urma să împlinească vârsta de 89 de ani.
Anunțul a fost făcut de prozatorul Radu F. Alexandru pe pagina sa de Facebook.
“A plecat dintre noi ilustra romancieră (”persoană care scrie romane”) care a fost Ileana Vulpescu. Niciun rând, niciun cuvânt în media. Dacă cel care s-a sfârşit ar fi fost un vestit manelist, steagurile ar fi fost atârnate în bernă şi s-ar fi cerut decretarea doliului naţional. România!…”, a scris Radu F. Alexandru pe Facebook.
Cine a fost Ileana Vulpescu
Ileana Vulpescu s-a născut la 21 mai 1932, într-o familie de ţărani din localitatea Bratovoeşti din judeţul Dolj.
Ileana Vulpescu a urmat la Craiova, Şcoala ″Regina Elisabeta″ (1939-1943) şi Liceul ″Elena Cuza″ (1943-1946), continuat în particular din motive de sănătate, şi la Bucureşti cursurile Facultăţii de Filologie, secţia limbă şi literatură franceză, a Universităţii din Bucureşti (1953-1958), potrivit ″Dicţionarului general al literaturii române″ (2009).
Şi-a început activitatea profesională ca documentaristă, apoi, ca cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, Sectorul lexicografie şi lexicologie (1959-1975), colaborând la redactarea lucrărilor ″Dicţionarul limbii române″ şi ″Dicţionarul explicativ al limbii române″.
Şi-a făcut debutul în revista ″Familia″, în 1966, cu povestirea ″Scrisoare către un necunoscut″, iar editorial, în 1963, cu o traducere din limba franceză a unui roman scris de Andre Wurmser.
Operele care au consacrat-o
Prima carte a sa, un volum de schiţe, nuvele şi scurte piese de teatru, intitulată ″Ş.a.m.d″ a fost lansată în 1969, fiind reluată şi amplificată cu titlul ″Candidaţii la fericire″ (1983). Povestirile sunt dominate de pesimism, respectiv de moartea cuiva drag, ratarea unei vieţi sau neîmplinirea. A urmat romanul ″Rămas bun″ (1975), în care scriitoarea evoca o familie din secolul al XIX-lea, care a fost premiat cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1976).
A scris proză şi teatru, a tradus din literaturile engleză, franceză şi spaniolă şi a semnat versiuni în limba franceză din literatura modernă şi din cea contemporană românească. Colaborează la ″România literară″, ″Vatra″, ″Flacăra″, ″România Mare″ ş.a. În 1972 a devenit membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Romanul care a consacrat-o a fost ″Arta conversaţiei″ (1980), care are ca subiect frământările sentimentale ale unei doctoriţe, care a constituit şi scenariul unui spectacol de mare succes, eroina principală a cărţii fiind interpretată, pe scena Teatrului ″Giuleşti″, de actriţa Dorina Lazăr, consemnează volumul ″Dicţionarul scriitorilor români″ (2002).