Sfinţii Apostoli au fost cu toţii prezenţi , cu excepţia Sfântului Apostol Toma, atunci când Sfânta Fecioară a părăsit pământul şi a trecut din această viaţă spre una sfântă şi mult placută lui Dumnezeu. Apostolul Toma , dorind să o vadă încă o dată , i-a convins pe ceilalţi să deschidă mormântul acesteia,moment in care s-a descoperit faptul că trupul ei nu mai era în interiorul rece,ci fusese luat la ceruri,în sânul fierbinte al dragostei celei adevărate.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului este unul din cele mai îndrăgite sărbători pentru credincioşii ortodocşi români, mai ales datorită evlaviei deosebite a acestora faţă de Născătoarea de Dumnezeu. Un foarte mare număr de biserici şi de mănăstiri de pe teritoriul tarii noastre poartă acest hram. Şi ,nu în puţine locuri , cu această ocazie ,se organizează diverse pelerinaje la mănăstirile care îşi sărbătoresc astfel ocrotitoarea.
De asemenea,sărbătoarea în cinstea Adormirii Sfintei Fecioare Maria este considerată de mai mulţi teologi drept „Paştele verii”. Ea este cea mai cunoscută în popor din acest anotimp şi cea mai importantă dintre cele închinate Nascătoarei de Dumnezeu. În ziua praznicului , nu doar ortodocşii , dar şi romano-catolicii sărbătoresc atât moartea şi îngroparea , cât şi învierea şi înălţarea la cer a Maicii Mântuitorului.
Acei credincioşi care participă la Slujba Vecerniei Adormirii Maicii Domnului poartă în suflete emoţia unei noi Sâmbete Mari din Săptămâna Patimilor. În biserică se cântă imne precum Prohodul şi Binecuvantările Maicii Domnului , iar Epitaful Maicii lui Dumnezeu este purtat în procesiune împrejurul locaşului de cult.