Următoarea pandemie este aproape și nu există niciun vaccin care să o vindece, atrag atenția reprezentanții ONU care spun că seceta este o criză globală ascunsă, care riscă să devină „următoarea pandemie” dacă ţările nu iau măsuri urgente în ceea ce priveşte gestionarea apei şi a terenurilor.
Mami Mizutori, reprezentantul special al secretarului general al ONU pentru reducerea riscului de dezastre, a declarat: „Seceta este pe punctul de a deveni următoarea pandemie şi nu există niciun vaccin care să o vindece. Cea mai mare parte a lumii va trăi cu stres hidric în următorii câţiva ani. Cererea va depăşi oferta în anumite perioade. Seceta este un factor major în degradarea terenurilor şi în scăderea randamentelor pentru culturile majore”.
„Oamenii trăiesc cu secetă de 5.000 de ani, dar ceea ce vedem acum este foarte diferit. Activităţile umane exacerbează seceta şi sporesc impactul, ameninţând cu deraierea progresului în ceea ce priveşte ridicarea oamenilor din sărăcie”, a continuat aceasta, citat de Mediafax.
Nici ţările dezvoltate nu au scăpat. SUA, Australia şi sudul Europei s-au confruntat cu secetă în ultimii ani. Seceta costă peste 6 miliarde de dolari pe an ca impact direct în SUA şi aproximativ 9 miliarde de euro în UE, dar şi aceste sume pot fi subestimate, potrivit The Guardian.
Roger Pulwarty, om de ştiinţă la Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică a SUA şi coautor al raportului, a precizat că pe Dunăre, în Europa, seceta recurentă din ultimii ani a afectat transporturile, turismul, industria şi generarea de energie. „Trebuie să avem o perspectivă modernizată asupra secetei”, a spus el. „Trebuie să ne uităm la modul de gestionare a resurselor precum râurile şi bazinele hidrografice mari”, a adăugat acesta.
Creşterea populaţiei expune, de asemenea, mai multe persoane în multe regiuni la impactul secetei, se arată în raport.
Schimbarea modelelor de precipitaţii ca urmare a defalcării climei este un factor cheie al secetei, dar raportul identifică, de asemenea, utilizarea ineficientă a resurselor de apă şi degradarea terenurilor în cadrul agriculturii intensive şi a practicilor agricole slabe ca jucând un rol important. Defrişările, utilizarea excesivă a îngrăşămintelor şi pesticidelor, supra-păşunatul şi supraextracţia apei pentru agricultură sunt, de asemenea, probleme majore, spune acesta.