„Ziarul de Iaşi” trage astăzi un semnal de alarmă cu privire la educaţia economică a românilor în ceea ce priveşte relaţiile cu băncile şi, în special, Casele de Ajutor Reciproc. Pornind de la o serie de cazuri concrete, în care unii ieşeni au ajuns direct să fie executaţi silit după ce au fost garanţi la un împrumut din CAR, specialiştii în drept consultaţi spun că încă mai sunt destul de mulţi români care „semnează ca primarul” când este vorba de a gira un împrumut pentru o cunoştinţă. Iar, cum condiţiile la bănci s-au înăsprit, şi condiţiile de împrumut sunt din ce în ce mai dure, mai ales pentru sume ridicate, ieşenii apelează din ce în ce mai mult la CAR-uri. Încercăm să explicăm în articolul de astăzi cum funcţionează o astfel de instituţie, care sunt cele mai mari riscuri, plus câteva exemple de litigii. Poate nu ştiaţi, dar în Iaşi funcţionează circa 70 de CAR-uri. Până şi angajaţii Centrului Meteo au CAR-ul lor. Ba chiar şi clericii şi mirenii…
În momentul de faţă, circa 70 de Case de Ajutor Reciproc funcţionează la Iaşi, conform Registrului de Evidenţă a Instituţiilor Financiare Nebancare existent la Banca Naţională a României. Ele sunt extrem de variate, există una inclusiv a salariaţilor BNR, a angajaţilor din preuniversitar, una pentru aproape fiecare universitate din Iaşi, a pensionarilor, a militarilor aflaţi în rezervă, câteva una pentru fiecare spital mare din Iaşi, dar şi a angajaţilor din Prefectură sau, individual, a unor mari companii cum ar fi Antibiotice. Printre cele mai inedite din lista BNR se numără CAR al angajaţilor Centrului Meteorologic Regional Moldova Iaşi sau CAR al clericilor şi mirenilor Iaşi.
Cum funcţionează un CAR
Funcţionarea unui CAR variază în funcţie de plafoanele stabilite. Spre exemplu, cel al angajaţilor din preuniversitar au o marjă de împrumut de maximum 30.000 de lei, cu o dobândă de 4,89%, în timp ce CAR al angajaţilor de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza din Iaşi” nu are limită de împrumut, dar dobânda este mai mare – 6,77%. În general, economiştii consultaţi de „Ziarul de Iaşi” au explicat că oamenii care apelează la serviciile CAR-urilor sunt cei care nu vor să treacă prin toată birocraţia băncilor, care vor să beneficieze de o dobândă mai bună, sau care au alte credite active şi o bancă nu i-ar împrumuta niciodată, sau foarte greu. „Spre exemplu, la un CAR te poţi duce cu trei credite active la bancă, câtă vreme faci parte din rândul salariaţilor unei instituţii, astfel poţi dovedi că ai venituri, şi ai un istoric bun. Şi, cel mai important, câtă vreme poţi aduce doi giranţi alături de tine care să preia creditul în contextul în care tu nu-l poţi rambursa”, a explicat un avocat specializat în activitatea instituţiilor financiare nebancare, în speţă a CAR-urilor.
Soţia nu a vrut să plătească, colegul de muncă s-a trezit cu poprire
Atunci când apelezi la serviciile unui CAR, este foarte important să ştii cum anume funcţionează sistemul. Aici, „Ziarul de Iaşi” vă prezintă un exemplu, anonimizat, pentru a evidenţia cât de repede mecanismul uşor de împrumut poate fi problematic. Cazul petrecut a fost la un CAR alcătuit din salariaţi ieşeni de la o companie mai mare. O persoană, angajată şi cu istoric bun, a împrumutat 25.000 de lei pentru o perioadă de 5 ani, fiindu-i giranţi un coleg de muncă şi soţia, angajată în aceeaşi companie. La doi ani de zile după momentul împrumutului, bărbatul s-a stins din viaţă, după mai multe probleme cu ficatul care l-au măcinat toată viaţa. Automat, a trecut în sarcina familiei să continue achitarea creditului. Mai bine de un an de zile soţia a refuzat să plătească ratele, spunând că banii respectivi i-a folosit soţul ei în interes propriu, nu au ajuns în casă, prin urmare datoria nu este a ei. În acest context, CAR-ul s-a îndreptat către un executor, care a solicitat în instanţă şi a obţinut executarea silită atât a soţiei, cât şi a colegului de muncă al bărbatului; practic, a celor doi giranţi. Aceştia au de plată diferenţa din suma împrumutată, toate dobânzile şi penalităţile cumulate, cât şi cheltuielile de executare silită. Colegul de muncă a aflat despre executarea silită atunci când executorul i-a pus poprire pe salariu la locul de muncă, fără să fi ştiut nicio clipă dinainte că exista o restanţă pe credit.
Un garant răspunde în faţa legii la fel ca cel care a primit banii
Lectorul universitar doctor Nicolae-Horia Ţiţ, cadru didactic al Facultăţii de Drept de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, avocat specializat pe această latură economică, spune că problema este una de educaţie juridică şi de atenţie. El a explicat că, deşi răspunderea unui garant este în solidar cu cea a debitorului, un executor judecătoresc poate decide să încerce să recupereze suma restantă doar de la garant, dacă este mai „solvabil” – are un salariu mai mare, mai multe bunuri, cu o stabilitate mai mare. „Din punctul meu de vedere, un garant poate fi executat de unul singur, nici nu trebuie implicat debitorul sau celălalt garant. Principiul e cine este mai solvabil şi are mai multe bunuri. Am văzut situaţii din acestea, în care debitorul e total insolvabil şi executorul merge doar după persoana care era garant. Dacă în contractul respectiv scrie că garantul se obligă în solidar în raport cu creditorul, nici nu mai contează”, a explicat lectorul universitar.