In 1990, Romania avea 56 de municipii, 204 orase si 2688 comune. In 2012, numarul municipiilor se dubleaza (103), cel al comunelor urca la 2861 iar al oraselor ajunge la 217. Proportional, urca si cheltuielile publice cu intretinerea aparatului public. In aceeasi perioada (1990-2012), o mare parte din localitati au fost dez-industrializate, iar sursele de finantare ale bugetelor locale s-au imputinat drastic. Platile s-au facut de la bugetul de stat, aflat la randul lui in suferinta marilor deficite. Daca in Europa reducerea cheltuielilor publice prin comasarea localitatilor (in loc de 3 primarii, 3 consilii locale samd se ramane cu un primar, un consiliu local samd), in Romania inca stam sa ne intrebam ce sa facem ca sa stopam risipa banilor publici.
Trebuie spus ca o buna parte din localitatile noi au fost infiintate in baza unor nostalgii fara conexiune reala cu economia si puterea economica a noii entitati.
Vezi aici dezbaterea Propunerii legislative privind înfiinţarea Comunei Scheiu, prin reorganizarea comunei Ludeşti, judeţul Dâmboviţa. Dezbaterea a avut loc in 2009, in plina criza.
Trecand putin prin experienta europeana in materie de fuziuni ale localitatilor, ne oprim la Luxemburg. Acolo, in 2012 au avut loc 6 fuziuni, din 16 localitati ramanand doar 6.